Iubirea nu isi da cu parerea

Este foarte interesant cum te surprind oamenii cel puțin la suprafață. Dacă stau să mă gândesc, majoritatea părerilor celor din jur reprezintă o mare nulitate. Sunt atât de amestecate și diferite că n-au pic de valoare.

Azi mi-a spus cineva că sunt futangiu. Ieri, am fost dat afară din casă că n-am fost în stare să fut. Azi dimineață la semafor o tipă m-a supt din priviri, iar 10 minute mai tarziu, un amic m-a întrebat de ce arăt atât de rău. Vecina de la cinci se ceartă cu vecina de la doi cu privire la educația mea. Profu de mate nu m-a scos din prost iar cea de română mă înălța în slăvi.

Înțelegi ideea? N-au valoare tată. E în funcție de conjunctură, de starea lor, de starea ta, de luna și de stele, de prea multe. Și nu e doar la om valabil. Am verifcat. Unii câini mă mușcă, alții mă ling. Și fără prea multe explicații. Barbați, femei, copii, animale - fix zero. Tot o apă și-un pământ.

And so! De ce ar trebui să țin cont de părerea ta? Sau, de fapt și de drept, de ce naiba îmi fac de prea multe ori probleme despre credeți voi? Despre ce crezi tu. De ce mă chinui să fiu așa cum cred eu că vrei tu? Și de ce am impresia că cred bine? Când de fapt mă înșel de cele mai multe ori așa cum te înșeli și tu.

Și ne chinuim toți ca proștii să fim așa cum credem noi că vor ceilalți să fim. Nu e oare stupid? Și nu e oare paradoxal că indiferent că suntem noi ori că suntem falși, ceilalți ne văd oricum altfel?

Dar nu tocmai de aceea este atât de magnific și superb când iubirea ne facem să ne simțim minunat de înțeleși și înțelegători? Poate de aceea avem nevoie de ea. De acele momente în care ne pierdem. De acele clipe când atingerile șterg orice urmă de falsitate. De acele clipe în care sunt doar eu si tu. Doi parteneri de iubire și sinceritate.


PS: și mintea-mi îngustă era să strice unele lucruri căci era cât pe ce să închei așa: "... acele clipe în care este doar el și doar ea". Ori poate să fie doar ea și ea sau el și el.. Scuze.

Cappuccino

Aseară m-am simțit puțin rău și m-am culcat extrem de devreme. Pe la 9:30 eram deja în pat. M-a trântit așa îmbrăcat pe patură. Nici duș n-am mai făcut. Vreo oră am stat împreună cu răul meu și ochii deschiși.

Mă gândeam cât de tare am fost deunăzi într-o conjunctură în care se cerea să domin, și cât de bine, mișto și pervers am reușit. Nici nu mă așteptam să fie altfel. Aveam sufletul și conștiința împacată, știam clar ce vreau, cine sunt și ce am făcut. Și m-ați făcut să râd, în încercarea voastră de-am intra în grații. Tocmai voi, care m-ați călcat, care n-ați apreciat, care n-ați știut să fiți sinceri, măcar odată. Măcar cu voi. Mă distrau obrajii voștri roșii, grimasele și privirile care nu mă puteau privi. Am jucat teatrul vostru de rahat și-am părăsit scena cu capul sus. Adio! Nu vă mai chinuiți. Vă disprețuiesc.

Dar ați fost mai mulți ca mine. Și mai răi. Și n-am știut să mă feresc și răul a rămas în mine aseara. Și m-am gandit la tine iubito. Mă gândeam cât de dur am fost cu ei dar cat de slab mă simt acum fără tine. Am căutat refugiu și bine în imaginea îmbrățișării noastre. Răul lor l-ai transformat în dulce dor. Am adormit un copil. Tu ma linistesti. Imi faci bine. De acea te vreau, de aceea te doresc, de aceea am nevoie de tine,

E dimineață. Chiar prea devreme. Mă trezesc.
Azi am poftă de un cappucino, iubito! Sunt șifonat și miros ușor a transpirație. A bărbat.
Aprind o țigare și gândesc cum m-ai certa tu că am dormit îmbracat și am șifonat și put. Și cum m-ai trimite tu de urgență sub duș. Cum n-ai putea să mă lași singur acolo. Sorb din aromatul Cappuccino cu scorțisoară și știu că tu ești aroma mea intimă. Într-o zi iți spuneam că nu-mi găsesc cuvintele. Astea erau: ești o aroma intimă. Și mă pierd în visări prinvind spuma care se prelinge  pe lingurință. Mă joc ca un copil cu dorințe de barbat.

Zâmbesc amintindu-mi că uneori n-ai chef de sentimentalisme. Și fugim la dus. Privirile îmi fug către voluptatea ta. Catre spuma ce se scurge pe sânii tăi plini, pe pe pântec, pe coapse. Pe sâni, iubito. Pe pântec, iubito. Pe coapse, iubito. Vreau să te prind de mijloc și să te sărut lung pătrunzându-te. Să-ți simt pielea catifelată când trupul tău îmbrăcat în spuma albă lunecă atât de ușor si fin pe langă al meu.  Dumnezeule, ești atât de senzuală în clipa asta.
Esti frumoasa, Iubito! Te vreau, te doresc, am nevoie de tine.

Iubesc femeile

M-am dus la ea pe ritmuri de hip hop. Alergam cu 90 pe straduțe strâmte, volum la maxim și înjuram. Pe toți și de toți sfinții. Playback cu răcnete de ciudă și înjurături și geamuri închise pentru toți cei care. Nervi si ciuda. Geamăt și tremur de genunchi.
I-am futut pe toți in cuvinte, așa, de micime, disperare și dispreț în ritm de bas.

Am futut-o și pe ea. Am futut-o în draci. Fără pic de dragoste. Fără pic de respect. Am refulat într-un tumult de perversități. Am intrat repede, brusc și adânc. Fără cuvinte, fără atingeri gingașe, fără nimic. Am prins-o cu o mână de gât și cu cealaltă i-am astupat gura să nu scoată măcar un scâncet. Să rămână totul acolo. În ea. Să se încordeze toată jos și să-mi simtă fiecare puls când rămân pierdut înauntru, căutând liniștea într-o plăcere sadică. Am plesnit-o. Mi-a spus că mă iubește. Am strâns-o de gât enervat că-i place. Enervat că-mi place. Enervat că ne place raul și bestialitatea din mine. Îi priveam fața vânătă și ochii bulbucați. Îmi zgâria pieptul lăsând răni adânci reci și fierbinți. Simțeam cum se stinge la propriu. Credeam că va muri sufocată de strânsoarea mâinilor dar ea mă respira între picioare. Am expirat tot și a inspirat totul într-o secundă de extaz nebun. A inspirat tot răul adunat în mine în cateva picături fierbinți de plăcere pură. Le-a transformat atât de dezinvolt și frivol în pasiune, fericire și libertate. În geamăt și tremur de genunchi.

Și ne-am întâlnit pentru prima și ultima oară. Doi necunoscuți. Și nici nu mai știu dacă am sărutat-o. Și nici ce culoare au ochii ei. Nici dacă m-a înțeles sau doar s-a îmbatat de plăcere fără să-i pese de mine. Știu doar că m-a eliberat. Știu doar că am iubit-o. Am iubit-o?
Da, nu stiu, am iubit-o.

Iubesc femeile. Și nu pentru că "au sâni rotunzi, sau trup delicat. Nici că poartă chiloți cu floricele, sau conduc prudent în trafic, nu-ți pun măna pe fund decât în filme, nu se masturbează sau beau procării ca Martini Orange...." cum simpatic spune dl. Mircea Cărtărescu.

Nu!
Iubesc femeile pentru că nu sunt ideale ci firești.

Pentru că dacă suntem răi scot tot ce-i mai bun din noi. Pentru că dacă suntem urâți ne fac sa ne simțim frumoși. Pentru că dacă suntem disperați ne redau încrederea. Pentru că dacă suntem lipsiți de putere, se supun și ne fac să ne simțitm puternici. Pentru că de fiecare dată când le uitam, ne amintesc că avem nevoie de ele. Pentru că știu că le iubim atunci când noi nu știm. Pentru că ne lasă să le iubim doar cu trupul sau doar cu sufletul. Pentru că adoră sa le iubim trup și suflet și ne iubesc când o facem.

Iubesc femeile pentru că sunt egoist. Iubesc femeile pentru că sunt barbat. Iubesc femeile pentru că sunt femei.

Cand iti desfaci picioarele

Când îți desfaci picioarele mă lași să-ți invadez viața cu placere și nu îți pasă că voi schimba iremediabil cel puțin un ungher ascuns. Ți-e teamă de momentul în care voi pleca, dar știi că voi fi inlocuit de dulcele dor. Și-ți place să intru și să ies, și iar să intru, și iar să ies, încet, să simți fiecare clipă de plăcere și fiecare clipă de dor. Și vrei mai mult, nu doar o clipă de plăcere și una de dor. Vrei ca ambele să să fie una în aceeași secundă de extaz nebun, vrei ca ambii să fim unul, și te împingi  în mine cu control incontrolabil, și mă vrei cu totul și adori să te vreau. Și ești sinceră, și ești geamăt de dulce durere de plăcere, de iubire și de dor. Ești suflet. Ești toată!

Cănd iți desfaci picioarele, iți deschizi sufletul. Acum înțeleg de ce, suflet gingaș, imi spui uneori că ți-e teamă să nu te rănesc.

Cafea cu lacrimi de ploaie

E dimineață, e înnorat și la radio se anunță ploi.  Ies pe terasă. Sunt doar eu și ceașca de cafea. Sunt doar eu și ceașca și viața și ploaia măruntă care mângâie frunzele plecate sub atingerile ei dulci. Sunt stropi mărunți și fini ca cei ce rămân după spargerea balonului de săpun și se descompun în culori și amintiri și crâmpeie de viață.

Iubesc ploaia. O iubesc și aș vrea să o prind, să o ating așa cum numai ea m-a învățat. Vreau să-i simt gustul atât de plin cu dragoste. Imping cana spre ea și privesc cum își lasă picaturile să o umple numai pentru mine. A lasat una chiar pe marginea cestii... Mă înfioară gândul atingerii ei.  Îmi apropii ușor buzele, abia o ating și-o las să-mi intre în fiecare nervură ca un sărut umed, pierzându-se pe veci acolo unde va ramane pentru totdeauna.

Și sărutul este dulce, iar cafeaua amăruie și sunt un amalgam de trăiri, sentimente și dorințe. Sunt iubire și tristete. Sunt prezent și trecut și viitor. Sunt eu și este ea. Picătura de ploaie

Și valuri de emoții mă cuprind, iar ochii duc dorul lacrimilor secate de dureri insuportabile. Duc instinctiv cana la gură în speranța că acest mic gest îmi va alunga tristețea ce mă tulbură. Buzele îmi tremură incontrolabil. Incleștez tâmplele, ochii îmi fug într-un colt, aerul țâsnește sacadat, încerc să înghit nodul ce doare. Și-mi vine să urlu, să tip să zbier. Nu, n-am sa plăng. N-am să plang! Mă auzi?? Doamne, cât vă urăsc. Pe voi. Toti!

Picături aduse de o adiere cad și-mi alunecă pe obraji. Coboară încet lăsând dâre de mângâiere tristă și se pierd  în ceașca verde cu cafea. Sorb ultimul strop de amar, îl înghit și îl încui la loc în mine, caci in zadar aș urla, zbiera, țipa, căci nimeni, nimeni nu mă aude.

Și-mi șoptesc în gând că te iubesc și aș vrea o zi cu tine. Doar o zi și un sărut între o lacrimă de ploaie și buzele ce-mi ard de dorința desfătării. Doar un sarut ce atât de dulce îmi va lua durerea. Doar o zi să ne iubim cu dragoste fără să ne îndrăgostim. Și să fug apoi ca un actor spre un alt decor în care iar să mă frământ de dor.

Sex anal, fac doar cu ochii deschisi. Clar!

Prima dată când am avut acces la curulețul unei tipe, m-am jucat timid cu degețelele. Mi-am înfipt ușor unul și am așteptat reacția adversă. Nimic! Nu mustrare, nu atenționare, nu palmă pe nv cum o mai pățisem în experiențele anterioare.

So, am prins curaj și am continuat cu două, trei, chiar patru degețele. Eram absorbit cu totul. Era fantastic. Îmi curgeau balele la propriu și-mi venea să o sărut în locul interzis. Am început cu obrăjorii roz și rotofei, și fără să știu ce se petrece cu mine am ajuns acolo, unde buzele-mi nu mai ajunseseră niciodată. N-a durat mult până la un french kiss veritabil. Nu știu dacă și la ce mă așteptam în acele momente de extaz, dar sigur nu la ceva dulce. La propriu. Pula mea, curul de femeie este dulce. Cine nu mă crede, să încerce. La fel de dulce a fost și geamatul ei care m-a dezbrăcat de orice urmă de rațiune, lăsându-mă doar în pielea mea de animal nocturn. Ambele capete (cel cu doi ochi și cel cu două ouă) au fost de acord că it`s a must, așa că am intrat all in. Încet dar sigur.

Și o prind de mijloc, și e fierbinte, și fesele sunt sexy rău, și pletele-i brunete răsfirate pe spate îmi excită neuronii la maxim, și gemetele sunt amețitoare, poruncitoare, sfidătoare, și e misto, și e bine, și e adrenalină, și e și serotonină și mă pierd și mai mult, și mai adânc, închid ochii și... :

Huston, we`ve got a problem.
Aoleu, cum așa? Raportați!
Sir, ours feeling sensors doesn`t recognize the new texture. The blood pressure is dropping fast. Please be adivzed! We`re going to a total fiasco. Go back on visual now!
Ok! okkk!! Deschid ochii, și e iar minunat, și schimbăm poziția și continuam și... nu e treaba voastră restul.

Și (dacă tot e cu și) am trenul într-o juma de oră. Și kiss & hug. Și iar kiss, și iar hug și.. "Bogan, ești singurul căruia i-am dat voie acolo" și cornițe, și pipota mare, și iar kiss & hug, și fuga la gară.

Fumez șmecher și rememorez plin de mine pe coridoarul vagonului. Adica tată, sunt tare, sunt bun, sunt valabil, fomeile mă iubește. Pula mea, sunt eu: Bogdan Popa. Aplauze!
Prin ușa întredeschisă a unui compartiment aud frânturi de discuție:
Fată, iți zic eu, e mișto. Încearcă și tu prima dată cu Andrei... tot ziceai că o are mică.

Poftimm?! What the fuck? Adică... Numai, gata, închei. Oftică. Multă.
                                                              Where is the fuking happy end?!

Imi bag

Comentând ieri pe un blog, mi-am dat seama că îmi bag într-una și încă de la primele ore ale dimineții.

Dezvoltam ideea:

Sună ceasul. Îi bag una să tacă. Îmi bag capu-n pernă și mă culc la loc vreo juma de oră. Mă trezesc, bag capu-n dulap, bag cracii-n blugi, bag capul prin gaura tricoului, bag pula că nu curge apa, bag un scuipat în palme și-mi bag mâinile-n păr. Bag pula. Am freză.
Apoi bag un cap pe net, bag sticku-n usb, bag un mp3, îmi bag și-n provider și-mi bag piciorele-n pantofi că-s prăfuiți.

Bag pula-n lift că nu merge, bag ochiu-n cutia poștală, intru în mașină și iar BAG: cheia în contact, sticku-n player, țigara în gură, centura în clips, piciorul în ambreiaj, maneta în treapta întâi, pula în vecinu care m-a blocat, maneta în marșarier, talpa în accelerație.

Bag un ochi în intersecție. Bag blițuri. Bag claxon. Bag muzica mai tare. Bag viteză. Drum bun! Îi bun o pulă! că m-am băgat în toate gropile.

Bag un cap în cafenea, bag un bună dimineața către lume și-mi bag curul într-un fotoliu confortabil. Bag zahar în cafea, bag și lingurița, bag și pula că nu mai au cornulețe.

Bag un ochi în Contacts list, bag un apel, bag că abonatu nu e disponibil. Îmi bag și-n cutia vocală.

Bag un ochi în presă. Îmi bag în președinte și  Boc și Guvern și Parlament. Mă uit cum bagă și scot ei impozitul forfetar, îmi bag că mi-am băgat și nu mai am ce să scot. (off topic: Boc, sugi pula)

Bag ultima gură de cafea, bag mâna în buzunarul de pe fese, bag și ghiarele să mă scarpin, bag pula c-am uitat banii acasă.
Bag că m-am plictisit de bagat dejtele în tastatură. The End.

O zi excelentă tuturor!

Țâțe. Mari. Multe. Bune

Te lovesc din stânga, din dreapta, din față, din spate, din plin! Nu știu frate ce manâncă femeile aici de au atâtea țâțe. Țâțe mari, multe și bune. Dar bune rău.

Sunt în capitala Sânilor Imperiali.

În general femeile nu sunt extrem de frumoase și nici nu se îmbracă foarte bine (la barbați e exact invers), în schimb decolteurile sunt absolut debordante. Înalte, scunde, grase, slabe, tinere, mature, batrane, nu contează - sânii sunt la același standard XXXXXL! Să le vezi pe cele minione... Sunt marfă rrrău de tot. Îți vine să le-nfigi direct în pulă, în pula mea că mi-e rău de-atâtea țâțe. Sunt criminali și dezaxanți pentru un blogger afemeiat. Și toate, dar toate au farurile aprinse! Unele sunt chiar pe faza mare pentru că se văd clar chiar și prin sutien.

Băi și știi ce-mi place? Te lasă să te uiți la ele. Ba chiar te invită. Poți să le privești până-ți vine rău. Nu se supără, nu se uită la tine ca la un obsedat sau nefutut cum văzui pe la noi. Se bucură, îți zâmbesc, se ating singure, se îndreaptă și mai mult de spate. E ceva colosal, delilr, extaz. Nimic nu mă incită mai mult decât femeile care știu pentru ce fac barbații umbră pe pământ.

Am vaga impresie că aici lumea se fute mult. E cazul să mă apuc de treabă că iar mă trezesc ca ieri dimineață cu chiloțeii apretați.

Smecherii au bilute. Multe. Colorate. Numarate.

Azi mi-am scos pula la plimbare. Sau ea m-a scos pe mine. Nu îmi dau seama exact, dar îmi place la nebunie să mă las purtat pe străzi cu mâinile în buzunare. Nu, nu o scarpin. Un necunoscut într-un oraș necunoscut. Supradoza sentiment.
Merg aiurea, gândesc aiurea. Este extrem de frumos aici. Cu riscul de a deveni romantic: câtă verdeță e aici, atâta prostie e la noi.
Ziceam ca vă povestesc despre șmecheri și bilutele lor. Deci eram la aeroport. O gramda de oi și un lup. Lupu` ăsta avea o privire care ridica blana de pe ele. Le pironea pe rând până le supunea cu privirea, apoi facea o biluță. Am încercat să mă opun, să-l înfrâng, dar n-am reușit să-mi depășesc condiția de oaie. Lupul ăsta era chiar tare. Mai face o biluță. Verde. Apoi încă una galbenă și încă una cu puțin negru și ajungem în avion... E, aici se pare că s-au terminat biluțele... Lupul a început să tremure la greu de parcă ar duce lipsa de coaie. Așa că am tras o concluzie simplă: Coițele smecherilor sunt acele biluțe pe care le scot când se zgârmă în nas.
La scurt timp dupa ce am decolat mi-am dat seama că am gândit greșit în ceea ce îl privește. Frate în avion e nașpa. Vezi tu.. oile manâncă multa iarbă și se băs de trei ori mai mult. Și în avion o fac la greu și la liber pentru că sunt undercover. Să vă explic. O bașină are o raza de acțiune în jur de cinci metri. În avioanele low-cost pe aceeași rază sălășuiesc precum sardelele cam nouă oi. Vă dați seama că e aproape imposibil să prinzi oaia în flagrant cu delictul la cur. Ele profită de situație și își tremură găoazele la greu iar sărmanul lup intră în rezonanță nazală.
Trebuie să ma întorc spre casă. M-am distanțat periculos de mult într-un loc necunoscut iar busola din pantaloni nu-mi indică nordul ci doar frumoase denivelari. Dacă vedeți acest articol înseamnă că am ajuns cu bine.

Beat pula

Da exact asa. Sunt beat. Gin cu portocale dupe niste mici cu bere. Multa bere. Adica e un experimetne. Pula mea... cat i au curajul sa scrie beti? adica asa diret de la sursa.
Mie imi palce sa fiu io. Nu-mi plasce de mine da imi place sa fiu io. Asta ii termina pe altii. Sunt deasupra lor. Ma rog., nu sunt eu vinovat - se aseaza la coada singrui. Le e firca de ei. E cava mai groaznic ca frica de sine?  Ii doare cand sunt mai smecher ca ei. Si imi place asta. Sta i sa fac pipi.

Am facut pipi. Mult. Shift enter Corect.
 Deci daca sterg aricolu il gasiti pe gogle cash. Asa... ziceam cda imi palce sa fiu smecher. Sa mor daca nu.. E ceva ciudat. Imi place sa fiu smecher fata de cocosi. Adica eu am peene. Penele astea ssunt de multe ori mai tari ca pula. Adica veiz tu? daca e o gagica si zece cocosi, eu scot penele la ivela, sperii cocseii si raman cu gagica care nu mai are de ales decat inte mine si mine.
Barbatii sunt prosti. Eu nu. Clar. Capishii? Cacat, cred ca tocmai am muncit in locul ei.

Acu ascult melodia din sidebar. E bestial . ti--o dedic. Da-i play sa manteleg i
Touul in viata e erotic. Da! Pro ce pula mea imi tot ies sortkeysuri? Nu vreau sa printez.
ZIceam ca totu l in viata e supus eroticului. Puteti sa zxceti ca sunt perves ,maniac, bolnav ,bulangiut. Da eu asa vad lucruriel. Nimic pe luema asta nu s-ar intampla fara eros. Fara sex, fara dorinta n-ar fi nimc. Biserica se inseala amarnic iar Darwin a fost pe aproapre. Fara sex nu exista evolutie. AM zis. eEu . Bogdan Popa. Pariez ca astra o sa-mi placa si cand ma trezesc.

E fowte greu sa scri ametit. Mici nu stiu de ce o fac. Pentru mine? Sa ma dau rotund? Nu ma intereseaza, Fac ce vrau. Clar? E blogu meu, sunt eu, fac ce vreau. Ma fac de cacao? SO?

AM promis pe nu stiu unde ce blog cam sa scriu un artico l fericti, bucuros happy. Asta e. E cel mai hapy articol. Eu sunt eu,  Sa ma fut in el de constient ca to vrea sa fie deaupra alcoolului. DEci! Eu sunt eu, eu iubesc femeile si dretpatea si bunl simt is adevarul. Si cine nu ma crede sa mi-o suga. Si cine ma iubeste sa mi-o suga. Si ipocritii sa ma judece.

Daca sterg articolul sunt ipoctit.

Cum sa iesi din rahat cu cuțâtu

Ai rămas fără job? Dacă vrei să ieși din căcat trimite-mi pe mail adresa ta de domiciliu. În maxim 48 de ore o mașina te va ridica de la scară. În portbagaj găsești mâncare, țigări și băuturi răcoritoare. Nu te repezi să muști din paine! Rupe-o de la mijloc. În ea vei găsi un cutit. Te îmbraci cu costumul de pe bancheta din spate. Șoferul te va duce la un birou. Secretarei i te prezinți ca domnul Joe Black pentru audiența de la ora 14:47. Intri în birou. Te ocupi de domnul Boc. Te întorci la mașină. În scrumieră găsești noul act de identitate, alte documente necesare și un card Visa cu 84.567 euro în cont. Te rog nu ne dezamăgi. Mii de români au donat atât cât au putut în acel cont. Succes!




Fuck off! cu regulile voastre

Nu-mi mai spune cum să trăiesc! Sunt sătul, mă enervezi. Pula mea, ce este blogging-ul până la urmă?

Dezvoltam ideea:
Fraților, sincer, vă e rău?! Ați înebunit? Reguli? Iar reguli? Sfaturi? pentru ce? pentru cine? nu înțeleg?!
Reguli pentru bloggări. Cum să fii un blogger de succes. Zece sfaturi pentru un blogger adevărat. Ce nu trebuie să facă un blogar. Zece greșeli de bloggări. Sfaturi pentru blogării începători.

Sunt articole la fel de imbecile și irelevante precum Zece sfaturi să cucerești o femeie. Da` poate  nu vreau să o cuceresc frate! Poate că o cumpăr, na! Poate că nu seman deloc cu tine și sfaturile tale sunt nu numai gratuite și inutile ci chiar total eronate.

Schemă piramidală:  Articol: Cum să faci trafic? Conținut: scrie un articol cu titlul Cum să faci trafic.

Toată lumea pleacă de la premisa că un bloggar trebuie să aibe maxim de audiență, că trebuie trafic greu, că trebuie să câștige j de mii pe lună cu rahatul lui. Că trebuie să fie on top. Chill out, că tot se poartă expresia.

Mi-a fost poftă acu  două săptămâni  să scriu, să evadez, să fac blog.
Întâmplător, e ceva trafic și două-nouă comentarii și fără să citesc Bloguiala pentru tâmpiți . Mă bucură în vreun fel asta? Normal. Dar nu  e motivul pentru care scriu. Si de aceea nu mă interesează ce limbaj trebuie să folosesc. Nici reguli SEO că n-am nevoie de clientelă, nu mă vând. Nu sunt târfă.

Și nici ce culori, nici ce muzica, nici ce altele.
Daca omu` vrea să aibe blogul așa:   coltisor de rai   lasă-l în plata mea să-și facă de cap și să fie fericit. Uite câți prieteni are!

Deci ce este blogging-ul până la urmă?


Nemurirea Pulii

Neantul de abis al uitărilor pierdute îmi atârnă pleoapele care se închid ușor asemenea porții ce apără universul de tot ce e rău. Prind aripi și cad în nemurirea văzduhului de la picioarele mele. Simt iubirea pierdută, acea pată dulce amăruie de pe petala unei flori de mucegai. De ce sunt oamenii răi?  De ce nu pot să înoate fericiți și desculți pe spuma valurilor de nisip albastru? Să fie oameni. Să fie suflete curate ca lacrima unui sărut sărat. De ce îmi spui așa ușor te iubesc când vreau să fiu iubit. Închid ochii... e întuneric de lumină. Caut un punct de sprijin. Îmi trebuie o ancoră să mă țină în real. Am găsit-o. Să-nțepenești Stănuțo! E pula mea!

Deci mă doare capul băi tâmpiților de cretinitățile voaste!

Deci dai de niște texte pe blogoree de te urci pe pereți. Ce să te urci. Îi spargi! Cu țeasta. Te duci dracu o mie de ani. Rămâi siderat. Dacă n-ai experiență îți strici creierul încercând să înțelegi ce-a vrut dobitocul să spună.  Ce crezi că el știe? Știe o pulă...

Mai și comentează o baltă de sloboz la ei. Un ocean întreg, ce zic! Toți disperații și nefutuții. Material macru în stare liberă. Toți ăia înțeleg frate. E ceva de nedescris...!

Deci prostioare d-astea poate să scrie oricine. La minut! Ăsta de față, patru a necesitat, hai șase cu tot cu corectură. Și original până-n măduvă. Dacă-l furi te sparg. Mă înțelegi? Oricine. Marș și sugi-o cu poezia ta de căcat că exact asta este: un căcat. Și încă unul scremut. Un căcat plângăcios. Ca un cochil prost și ofticat că nu-l baga lumea în seama.

Textele literare, poeziile, gândurile nebune, triste, zglobii, poate complexe dar scrise coerent, senzual, aparte, care chiar merită toată atenția, reflecția și laudele se pierd în noroiul vostru. Porcilor! Și scroafelor! Am zis!

Cand aveam eu putzulica

Yorkshire Terrier
Acest articol este bazat pe fapte, întâmplări și personaje reale. Din considerente de confidențialitate numele unor personaje au fost schimbate. Nicio puțulică nu a fost vătămată.

Una dintre cele mai tari amintiri din copilarie le am de la Grădiniță. Acolo am cunoscut-o pe Alina și o serie de sentimente și dorințe neidentificate la momentul respectiv.

Bun. Când m-au dus ai mei la grădi eram mic. Extrem de mititiel. Dimensiunile perfecte unui Boc copil. Toată lumea mă iubea, alinta și privea ca pe un very seet Yorkshire Terrier. Eram atât de mic încât nu ajungeam la vasul de toaletă decât dacă mă urcam pe ceva sau mă ținea educatoarea în brațe.
Educatoarea era o tipă mișto. M-a ținut de multe ori în brațe. Cu atatea pe cap însă, a căutat o soluție să nu mai stea dupa poponeața mea. Așa că a adus la toaletă un teanc de cărți pe care mă urcam și rezolvam problema.

Într-o zi s-a întâmplat inevitabilul. Tot personalul s-a adunat la fața locului, femeile de serviciu făceau mătănii, fetițele plângeau cu mânutețe la gură, băiețeii profitau de moment șmanglindu-le senvișurile. Tovarășa educatoare m-a adunat de pe jos, luat în brațe, m-a pupat și a bătut closetul. N-aveam nici pe dracu da` îmi placea parfumul din sânul ei așa că am stors cât am putut. Lacrimi.

Începând de a doua zi, Alina a fost detașată să mă supervizeze cu "treaba mica". Alina era grupa mare. Alina era foarte frumoasă. Alina avea grijă de mine. Alina își lua treaba în serios.
Imi așeza teancul de cărți, mă ridica pe el, îmi dadea pantalonașii jos până la genunchi, se lipea de spatele meu pentru sprijin, cu o mânuță mă ținea de burtică iar cu cealalta îmi ghida direcția.
...
Mă gândesc că în acele clipe au funcționat pentru prima data ceilalți neuroni (nu știu pe moment denumirea științifică. Popular le zice pulironi) Nu gândeam, nu auzeam, nu  vedeam. Simțeam doar mânuța ei și în piept ceva ca un fel de teamă. Am strans pleoapele și am făcut-o pentru prima oară cu ochii închiși. Nu era nici un risc. Eram pe mâini bune.

Din acea zi am sorbit până la ultima picatură toate ciorbele, supele, ceaiurile și compoatele.
Toată lumea era încântată. Tovarășa scapase de o grijă, Bogdanel nu mai era un sclifosit la masă, iar Alina avea clar calități de bonă.

Relația s-a dezvoltat rapid, simplu și firesc, fără pudoare și timidități. Eu eram un copil extrem de curios, Alina foarte practică și deschisă.
Împreună am descoperit o gramdă de lucruri noi și interesante. Am cunoscut o serie de trăiri cu fluturași în stomac, oarecum confuze ce-i drept dar extrem de captivante. Dintre toate un singur sentiment s-a conturat extrem de clar, și, împotriva așteptărilor cititorului poate, el este cheia acestei amintiri:

Alina era de negăsit. "Este la toaletă cu Raducu." mi-a spus Vali.
                                                                                                     Sfârșit.

Taximetristi: de 3 ori Muie!

Muie! de la client. Muie! de la șofer. Muie! de la pieton. Păstrează restul.
Dezvoltăm ideea:

Taximetristul este un tip complex. El gândește la metru. Îi plac car parfumurile de esență tare. Ascultă muzică pe care nu toți avem puterea să o apreciem. Este un artist urban. Decorări interioare tumultoase; exterioare - extravagante, abstracte. Un tip cu potență financiară care nu are niciodată mărunt. Un tip care știe să se impună în trafic si extrem de curajos.

Toate acestea denotă superioritate iar el se comportă, firesc, ca atare. Taximetristul este Actorul Grăbit. El trebuie respectat și înțeles. Nu are timp să dea prioritate pietonilor;  să semnalizeze; să se asigure, să pornească taxatorul, să dea muzica aia de căcat în pula mea mai încet; să-ți dea restul.

Nu trebuie să te superi  dacă nu își aminteste de tine, de bacsisurile tale și insistă să te duci la magazinul din colt, să schimbi, pentru a-i putea da cei 0,78 ron, că de`,  tu l-ai pus să pornească marcatorul.. să fim corecți până la capăt.

Să-mi bag pula dacă nu mă urc într-un taxi doar cu card, uite așa de-al dracu și ciudă ce am pe ei:

Taximetristul:
-8,67 lei domnu`...
Scot cardul.
- !?
-Ce-i, nu acceptați Visa?  uite.. am și un Mastercard.
-Nu merge domnul cu card, mergeți și schimbați undeva, vă aștept
-Unde să schimb bă cardul? Ia` ia tu muie și păstrează restul.
-Da` ce înseamnă asta domnu? e @@%$###!!$%###@@!!!
-A.. nu-ți convine? Bine. Atunci așteaptă-mă....