Smecherii au bilute. Multe. Colorate. Numarate.

Azi mi-am scos pula la plimbare. Sau ea m-a scos pe mine. Nu îmi dau seama exact, dar îmi place la nebunie să mă las purtat pe străzi cu mâinile în buzunare. Nu, nu o scarpin. Un necunoscut într-un oraș necunoscut. Supradoza sentiment.
Merg aiurea, gândesc aiurea. Este extrem de frumos aici. Cu riscul de a deveni romantic: câtă verdeță e aici, atâta prostie e la noi.
Ziceam ca vă povestesc despre șmecheri și bilutele lor. Deci eram la aeroport. O gramda de oi și un lup. Lupu` ăsta avea o privire care ridica blana de pe ele. Le pironea pe rând până le supunea cu privirea, apoi facea o biluță. Am încercat să mă opun, să-l înfrâng, dar n-am reușit să-mi depășesc condiția de oaie. Lupul ăsta era chiar tare. Mai face o biluță. Verde. Apoi încă una galbenă și încă una cu puțin negru și ajungem în avion... E, aici se pare că s-au terminat biluțele... Lupul a început să tremure la greu de parcă ar duce lipsa de coaie. Așa că am tras o concluzie simplă: Coițele smecherilor sunt acele biluțe pe care le scot când se zgârmă în nas.
La scurt timp dupa ce am decolat mi-am dat seama că am gândit greșit în ceea ce îl privește. Frate în avion e nașpa. Vezi tu.. oile manâncă multa iarbă și se băs de trei ori mai mult. Și în avion o fac la greu și la liber pentru că sunt undercover. Să vă explic. O bașină are o raza de acțiune în jur de cinci metri. În avioanele low-cost pe aceeași rază sălășuiesc precum sardelele cam nouă oi. Vă dați seama că e aproape imposibil să prinzi oaia în flagrant cu delictul la cur. Ele profită de situație și își tremură găoazele la greu iar sărmanul lup intră în rezonanță nazală.
Trebuie să ma întorc spre casă. M-am distanțat periculos de mult într-un loc necunoscut iar busola din pantaloni nu-mi indică nordul ci doar frumoase denivelari. Dacă vedeți acest articol înseamnă că am ajuns cu bine.