Pe calorifer este un bol cu petale roșii, catifelate. Mângâie pelicula apei preschimband-o în vapori de parfum suav. Este liniște, este cald, este plăcut. Câteva raze jucăușe se strecoară printre draperiile groase îndemnând la dans fire rebele de praf...
Dezbracă-te.
Slow.. Vreau să mă bucur de fiecare gest, fiecare unduire și formă a trupului tău, de fiecare por de piele, proaspăt dezvelită. Vreau să aud senzualul fiecărui foșnet de material, fiecărui nasture descheiat, fermoar, elastic și dantelă și tot.. Vreau să îmi dedici toată frumusețea ta, așa goală, în picioare, mândră.
Azi, din acest fotoliu al camerei tale, te voi învăța un joc nou. Voi fi rege și vei fi regină peste împărăție de senzații. Regula este simplă. Vei face tot ce îți spun și numai ce iți spun. De vei asculta, vei simții toate atingerile nevisate, iți vei descoperii trupul și-mi vei descoperii mintea bolnavă. De tine.
Vreau să furi pe deget o picatură din bolul cu petale. Încet.. este deajuns să atingi ușor suprafața clară și parfumul va urca spre căldura pielii tale. Acum întoarce-te iar cu fața la mine. Desfă ușor picioarele. Puțin.. foarte puțin, suficient cât tot corpul să poată respira. Privește-mă. Nu în ochi. Tot. Privește-mă ca întreg, ca imagine, ca barbatul din fotoliul tău. Ca barbat care te privește.
Așează-ți picatură deasupra buzei de sus, la mijloc, și oferă-i libertate. Alunecă ușor spre cea de jos și se mulează pe linia dintre buze în nebunie de senzații. Este doar o picatură... dar tu o simți deja peste tot...ca ploaie de dorințe. Ca sărut plin. Umed. O simți cum te gâdilă, cum te umple, cum o evapori, cum te furnică, cum te usuci de de dorință...arzi.. Îți ard buzele. O arsură mentolată, rece de prea fierbinte. De prea puținul primit și prea multul dorit. O absorbi în tine, în pori și nervuri.
O simți cum te termină terminându-se în tine.
Nu! Nu-ți desface buzele. Nu le umezii. N-o mușca pe cea de jos... Ce-ai facut!?
Aveai voie doar să simți, să dorești. Atât. Ai încălcat regula jocului.....
...Game over
Jeg. Scarba. Voma
Nu știu dacă sunt scârbit de ceva mai mult decât oamenii care mănâncă mult, încet și sigur. Dar mult. Cu plăcere porcească și ochi blajini și tâmpi de vacă. Plescaie și cască gura plină cu mâncarea ce o vezi deja maron printre dinți. Și nu te iartă. Îți caută privirea și te forțează să privești buzele grase și bărbia de bale unsuroase. Îți zâmbesc în plinătatea buzelor vomitive. Plini și nesătui până la refuz de plăcerea animalului ce fleoșcaie viața în intestine și lichid gastric. Și rămâi siderat și blocat cu ochii ațintiți pe mizeria de mâncare lipită permanent undeva în dreapta buzei de sus. Parcă te simți tu murdar și un refelx necondiționat încearcă să le curețe mizeria, clătindu-le botul cu jet de vomă proprie.
Zgomotul de fălci, masticație îmbibată în clăbuci de salivă albă, leșioasă și tot ce-i mai scărbos la acest rumegător carnivor, mă irită, mă seacă, mă doare ca un deget în gât. Îl simți? Deget în găt. Adânc și deja murdar. Gust de săpun ieftin, verde cu crăpături maronii, uscat... uitat de nespălați pe policioara unui wc public. Săpun uscat și degete supte cu sunet și poftă de sos uleios.
Au o satisfacție vomitivă de a împrăștia stropi de bale printre jeg de cuvinte grase, proaste. Buze atât de slinoase. Își sug dinții intelectual și-și umplu găurile cu mai multă poftă. Își acoperă gălbeneala și brânza nespălată cu alte resturi de carne și frunze și resturi. Cu mai mult nesaț stomacal, cu mai multă grăsime și slană pe buza de sus.
Jegul de pe buza de sus! Tu chiar nu îl simți?! Câtă nesimțire macră.. Căt de propriu poți definii sensul substantivului nesimțire... Jeg. Scarbă. Vomă
Te doare.. nu înțelegi nimic.. Esti pierdut în fericirea nesimțirii tale de animal nenorocit. Zâmbești în prostia grăsimii tale de la gură, iar în mine înflorește izvor de vomă și ură.
Iar voi! voi! îmi spuneți că sunt vulgar! Unde e ironia?
Sunt vulgar? Sunteți vulgari...
Wake up an look around.
It`s not me.
Zgomotul de fălci, masticație îmbibată în clăbuci de salivă albă, leșioasă și tot ce-i mai scărbos la acest rumegător carnivor, mă irită, mă seacă, mă doare ca un deget în gât. Îl simți? Deget în găt. Adânc și deja murdar. Gust de săpun ieftin, verde cu crăpături maronii, uscat... uitat de nespălați pe policioara unui wc public. Săpun uscat și degete supte cu sunet și poftă de sos uleios.
Au o satisfacție vomitivă de a împrăștia stropi de bale printre jeg de cuvinte grase, proaste. Buze atât de slinoase. Își sug dinții intelectual și-și umplu găurile cu mai multă poftă. Își acoperă gălbeneala și brânza nespălată cu alte resturi de carne și frunze și resturi. Cu mai mult nesaț stomacal, cu mai multă grăsime și slană pe buza de sus.
Jegul de pe buza de sus! Tu chiar nu îl simți?! Câtă nesimțire macră.. Căt de propriu poți definii sensul substantivului nesimțire... Jeg. Scarbă. Vomă
Te doare.. nu înțelegi nimic.. Esti pierdut în fericirea nesimțirii tale de animal nenorocit. Zâmbești în prostia grăsimii tale de la gură, iar în mine înflorește izvor de vomă și ură.
Iar voi! voi! îmi spuneți că sunt vulgar! Unde e ironia?
Sunt vulgar? Sunteți vulgari...
Wake up an look around.
It`s not me.
Dragoste la mișto
Prima întâlnire. Eram atât de nevrotic... am ales un superb buchet de trandafiri pupurii. Am strecurat între ei un post-it "Te iubesc". În caz că-mi pierd glasul. Mi-era teamă să nu-mi spună că folosesc cuvinte mari. Așa că le-am scris în șoaptă. Ce e scris, scris rămâne...
Și jump in my car și așez buchetul cu grijă în dreapta și îi zâmbesc și mă umplu de tot ce înseamnă Ea pentu mine. Stângul îmi tremură ușor pe ambreiaj dar dreptul apasă cu încredere și sufletu-mi accelerează spre împlinirea unei emoții.
Mii de vise și gânduri. Memorii în mii de cuvinte și stări în ferestre deschise de messenger mi se desfășoară cinematic pe parbriz. O văd. E ea. E tot.
Iau cu grijă buchetul, cobor și mă apropii. Vorbește la telefon. Îi caut privirile și le găsesc undeva în spatele meu, parcă prin mine. Schițez reflex un zâmbet cald.
-Vorbesc cu cineva.
Preț de o clipă simt că deranjez. Clipesc și uit. E doar un gând fugar, o emoție de adolescent îndrăgostit. Îi întind buchetul. Îl ia ca pe un pachet, cu privire rece, ușor ridiculizantă. "Ah, nu.. nu-i nimic. Blegule. Ți-a spus doar că s-ar putea să fie "puțin ciudată" la prima întâlnire." Citește bilețelul și un rictus își face apariția. Eu văd doar înflorirea unui zambet. Termină convorbirea și...:
-Tu mă iei la mișto?
Rămân blocat. "Mișto?" Îmi întorc fruntea ușor într-o parte. Încerc să înțeleg. Nu înțeleg. Clipesc. Încerc să înțeleg. Nu înțeleg. Mă încrunt. Încerc să înțeleg. Nu înțeleg. Caut în mine. Încerc să înțeleg. Nu înțeleg.
-Poftim?
-Păi. În primul rând ai mâncat o literă. Și în al doilea rând nu îmi plac trandafirii.
-...?!... .... ....
-Păi da. Ai scris "Te iubsc". Vezi? uite: "te iubsc"
-.. mișto?
Sunt ușor amețit. Sufletul îmi leșină efectiv. Pieptul mă furnică în picaj. Mă sufocă. Implodează. E unul din recitalurile în oglindă? M-am tâmpit? Mi-e rău? Mă doare? E real? Ce e real? Prezentul sau trecutul? Stai. Nu. E doar mintea mea? A fost doar în mintea mea? WTF? Am fost sub vraja ei sau era doar vraja mea? Mi-e rău. Clipesc. Îi smulg biletul. Citesc: "Te iubesc". Clipesc. Citesc: "Te iubesc". Mă încrunt. Citesc: "Te iubesc".
O privesc și îi fur privirea. Citesc: "Te iubsc"
Prea multe dureri nu mai permit durere. Prea multă neîncredere nu mai acceptă neîncredere. Prea multe greșeli nu mai acceptă greșeli. Mă întorc și plec. Și plec. Și plec. Și plec. Fug de mine deși nici măcar nu mă simt. Mă pierd nebun pe benzi de circulație, în triluri de claxoane insonore și flașuri orbitoare ce transformă picăturile de ploaie în sute de stele prea strălucitoare. Și ștegătoarele sunt de prisos. Plouă în înterior.
Oh Doamne! Plouă în interior. Și nu e la mișto.
Și jump in my car și așez buchetul cu grijă în dreapta și îi zâmbesc și mă umplu de tot ce înseamnă Ea pentu mine. Stângul îmi tremură ușor pe ambreiaj dar dreptul apasă cu încredere și sufletu-mi accelerează spre împlinirea unei emoții.
Mii de vise și gânduri. Memorii în mii de cuvinte și stări în ferestre deschise de messenger mi se desfășoară cinematic pe parbriz. O văd. E ea. E tot.
Iau cu grijă buchetul, cobor și mă apropii. Vorbește la telefon. Îi caut privirile și le găsesc undeva în spatele meu, parcă prin mine. Schițez reflex un zâmbet cald.
-Vorbesc cu cineva.
Preț de o clipă simt că deranjez. Clipesc și uit. E doar un gând fugar, o emoție de adolescent îndrăgostit. Îi întind buchetul. Îl ia ca pe un pachet, cu privire rece, ușor ridiculizantă. "Ah, nu.. nu-i nimic. Blegule. Ți-a spus doar că s-ar putea să fie "puțin ciudată" la prima întâlnire." Citește bilețelul și un rictus își face apariția. Eu văd doar înflorirea unui zambet. Termină convorbirea și...:
-Tu mă iei la mișto?
Rămân blocat. "Mișto?" Îmi întorc fruntea ușor într-o parte. Încerc să înțeleg. Nu înțeleg. Clipesc. Încerc să înțeleg. Nu înțeleg. Mă încrunt. Încerc să înțeleg. Nu înțeleg. Caut în mine. Încerc să înțeleg. Nu înțeleg.
-Poftim?
-Păi. În primul rând ai mâncat o literă. Și în al doilea rând nu îmi plac trandafirii.
-...?!... .... ....
-Păi da. Ai scris "Te iubsc". Vezi? uite: "te iubsc"
-.. mișto?
Sunt ușor amețit. Sufletul îmi leșină efectiv. Pieptul mă furnică în picaj. Mă sufocă. Implodează. E unul din recitalurile în oglindă? M-am tâmpit? Mi-e rău? Mă doare? E real? Ce e real? Prezentul sau trecutul? Stai. Nu. E doar mintea mea? A fost doar în mintea mea? WTF? Am fost sub vraja ei sau era doar vraja mea? Mi-e rău. Clipesc. Îi smulg biletul. Citesc: "Te iubesc". Clipesc. Citesc: "Te iubesc". Mă încrunt. Citesc: "Te iubesc".
O privesc și îi fur privirea. Citesc: "Te iubsc"
Prea multe dureri nu mai permit durere. Prea multă neîncredere nu mai acceptă neîncredere. Prea multe greșeli nu mai acceptă greșeli. Mă întorc și plec. Și plec. Și plec. Și plec. Fug de mine deși nici măcar nu mă simt. Mă pierd nebun pe benzi de circulație, în triluri de claxoane insonore și flașuri orbitoare ce transformă picăturile de ploaie în sute de stele prea strălucitoare. Și ștegătoarele sunt de prisos. Plouă în înterior.
Oh Doamne! Plouă în interior. Și nu e la mișto.
Relatia mea cu femeile
Ce să zic... sunt mulțumit. Văd că mă înțelegeți chiar bine. Mulțumesc pentru desen!
Mă înclin,
Bogdan Popa
Draga Emma
Ah, emm Viața asta atât de complicată... Atât de grea. Sunt dezorientat... Nu știu, nu mai fac față. Nu mai pot, emm!
Azi am stat 15 minute în fața mașinii de spălat. Pula mea, atâtea butoane! Am găsit manualul, emm. Nu, nu m-a ajutat. Da, așa e, uneori sfaturile nu te ajută. Ei normal, m-am descurcat, am învârtit până la trei. Da, da, stai liniștită am sortat lucrurile, măcar atât știu și eu. :) Ești o dulce. Întâi le-am bagat p-alea albe și deasupra le-am pus pe cele colorate. Cum?! Eh... Mda, sunt prostuț. Oricum, lasă... am uitat să pun detergentul... so, no harm done.
Am scos multă ceară emm. Multă rău. Vreo șapte bețigașe galben-maronii. Am scos carne, emm. Groaznic, m-am speriat puțin... Ei.. nush. Doar știi că nu sunt nespălat. Ultima oară m-am scobit vineri. Da, ai dreptate, sigur de la căști mi se trage. Cum? Ah, da.. am ascultat până mi s-au excitat urechile. Orgasm. Ce scumpă ești! :) Categoric de aici se trage. Da emm, o să am grijă, încerc să nu mai fac. N-am vrut să deranjez vecinii. Off.. emm.. de ce sufăr când încerc să nu deranjez?
Emm, e nasol. N-am platit curentul. Cică mi-l taie. Daa... emm! :) corect, o să fie mai romantic. Am să scriu pe tine cu pana la lumina lunii și căldura lumânării. Îmi place burtica ta, emm. Imi place să o mângâi.... Of, cum mă faci tu să zâmbesc de fiecare dată, emm.
Emm. Ascultăm puțină muzică? Diseară aș vrea să fii așa... mai femeie ca oricând. Frumoasă, frivolă, nebună, voluptoasă, inteligentă. Emm. Ți-am spus cât mă excită inteligența? Ahh...
Cum? da.. sunt obosit... atât de obosit. Cum mă simți tu de fiecare dată emm.... Tu deasupra? mă termini :)! Emm... te ador!
Azi am stat 15 minute în fața mașinii de spălat. Pula mea, atâtea butoane! Am găsit manualul, emm. Nu, nu m-a ajutat. Da, așa e, uneori sfaturile nu te ajută. Ei normal, m-am descurcat, am învârtit până la trei. Da, da, stai liniștită am sortat lucrurile, măcar atât știu și eu. :) Ești o dulce. Întâi le-am bagat p-alea albe și deasupra le-am pus pe cele colorate. Cum?! Eh... Mda, sunt prostuț. Oricum, lasă... am uitat să pun detergentul... so, no harm done.
Am scos multă ceară emm. Multă rău. Vreo șapte bețigașe galben-maronii. Am scos carne, emm. Groaznic, m-am speriat puțin... Ei.. nush. Doar știi că nu sunt nespălat. Ultima oară m-am scobit vineri. Da, ai dreptate, sigur de la căști mi se trage. Cum? Ah, da.. am ascultat până mi s-au excitat urechile. Orgasm. Ce scumpă ești! :) Categoric de aici se trage. Da emm, o să am grijă, încerc să nu mai fac. N-am vrut să deranjez vecinii. Off.. emm.. de ce sufăr când încerc să nu deranjez?
Emm, e nasol. N-am platit curentul. Cică mi-l taie. Daa... emm! :) corect, o să fie mai romantic. Am să scriu pe tine cu pana la lumina lunii și căldura lumânării. Îmi place burtica ta, emm. Imi place să o mângâi.... Of, cum mă faci tu să zâmbesc de fiecare dată, emm.
Emm. Ascultăm puțină muzică? Diseară aș vrea să fii așa... mai femeie ca oricând. Frumoasă, frivolă, nebună, voluptoasă, inteligentă. Emm. Ți-am spus cât mă excită inteligența? Ahh...
Cum? da.. sunt obosit... atât de obosit. Cum mă simți tu de fiecare dată emm.... Tu deasupra? mă termini :)! Emm... te ador!
Sunt bestie
Sunt bestia. Sunt tot ce-i mai urât și josnic pe această lume. Sunt dorința păganâ, orgoliul și frustrarea. Sunt posesia. Sunt carnalul. Sunt depravarea.
Sunt pedepsit de ceruri - captiv într-un trup mizer, stricat și urât. Mâncat de dorința cruditații tale. Strâmbat sub povara chinului de a te poseda nemernic. Sunt un animal în lanțuri. Bălesc adulmecând mirosul cărnii tale. Sunt atât de scarbos, sunt o fiară, sunt o crimă. Sunt tot ce te-nfioară. Ah, femeie, tu nu știi.. că te văd doar goală, doar carne, doar jocuri de placere macabră. Degeaba te îmbraci cu haine și suflet.
Sunt legat! Oare tu nu vezi, înger? E un semn! Ferește-te! Fugi... Îți voi rupe straiele și sufletul. Te voi tăvăli în balți de plăcere. Te voi chinui și te voi uita tremurandă, rest și hrană pentru alții.
Sunt un prefacut. Îmi joc atât de bine propriul rol de bestie. Grandoarea actului te intrigă, te farmecă și rupi lanțurile, biată ființă. Mă eliberezi inconștientă, furată de sclipirea ochilor negri plini de mister. Dansezi de bucuria binelui ce l-ai făcut. Mă îmbăt cu privirile uitate sub faldurile rochiei. Ești atât de frumoasă îți spun. În dansul tău nebun, te prinzi singură în lanțurile din care m-ai eliberat. Sărut carnea buzelor roz căutând gustul ce-mi va oferii plăcerea. Îți adulmec încet tâmplele, gătul și umerii urmărind ca un lup înfometat mirosul florii umede. Măinile zbârcite îmi tremură frenetic în mângâieri bolnave, înfiorându-ti pieptul care mă împunge într-un ultim gest de aparare. Ești jertfa păcatelor mele și-a iluziilor tale naive. Te pătrund. Tu cauți sufletul cald, eu doar dulcea carne. Ador să simt cum te zbați neputincioasă. Te umplu pervers, avid de dorința primară, până ce sufletul ți-l pierzi în gemete. Gemi iubito, gemi frumoaso! Plângi și tremură și urlă. M-am ospatat și sunt sătul. Te uit goală. Mai goală ca oricând. Te-am rănit și-i las pe alții să-ți lingă rănile. Uită-mă! Nimeni nu mă poate ajuta. Sunt bestia...
Sunt pedepsit de ceruri - captiv într-un trup mizer, stricat și urât. Mâncat de dorința cruditații tale. Strâmbat sub povara chinului de a te poseda nemernic. Sunt un animal în lanțuri. Bălesc adulmecând mirosul cărnii tale. Sunt atât de scarbos, sunt o fiară, sunt o crimă. Sunt tot ce te-nfioară. Ah, femeie, tu nu știi.. că te văd doar goală, doar carne, doar jocuri de placere macabră. Degeaba te îmbraci cu haine și suflet.
Sunt legat! Oare tu nu vezi, înger? E un semn! Ferește-te! Fugi... Îți voi rupe straiele și sufletul. Te voi tăvăli în balți de plăcere. Te voi chinui și te voi uita tremurandă, rest și hrană pentru alții.
Sunt un prefacut. Îmi joc atât de bine propriul rol de bestie. Grandoarea actului te intrigă, te farmecă și rupi lanțurile, biată ființă. Mă eliberezi inconștientă, furată de sclipirea ochilor negri plini de mister. Dansezi de bucuria binelui ce l-ai făcut. Mă îmbăt cu privirile uitate sub faldurile rochiei. Ești atât de frumoasă îți spun. În dansul tău nebun, te prinzi singură în lanțurile din care m-ai eliberat. Sărut carnea buzelor roz căutând gustul ce-mi va oferii plăcerea. Îți adulmec încet tâmplele, gătul și umerii urmărind ca un lup înfometat mirosul florii umede. Măinile zbârcite îmi tremură frenetic în mângâieri bolnave, înfiorându-ti pieptul care mă împunge într-un ultim gest de aparare. Ești jertfa păcatelor mele și-a iluziilor tale naive. Te pătrund. Tu cauți sufletul cald, eu doar dulcea carne. Ador să simt cum te zbați neputincioasă. Te umplu pervers, avid de dorința primară, până ce sufletul ți-l pierzi în gemete. Gemi iubito, gemi frumoaso! Plângi și tremură și urlă. M-am ospatat și sunt sătul. Te uit goală. Mai goală ca oricând. Te-am rănit și-i las pe alții să-ți lingă rănile. Uită-mă! Nimeni nu mă poate ajuta. Sunt bestia...
I am not crazy.
Azi am chef să te dau în leagan și să râdem! Să ne iubim și să ne futem. Da iubito, sunt tâmpit! Știu!
Băi deci azi sunt happy. Și dacă nu mă înșel ăsta e blog. Adică jurnal parcă înseamnă, nu? Da, e jurnalul lui Bogdan Popa.
So, dragă jurnal, să îți spun. Azi mi-am luat Madeleine. Și guess what? Am găsit laptele de alaltăieri. Da, era tot acolo, sub pat. Nu, nu s-a acrit. Da, mă mir și eu. :) Mulțumesc, ești un scump. Sunt atât de happy.
Auzi, știi ce? M-am gândit. Ce-ar fi să fi femeie? Uite: cum ar suna, Jurnala Mea? ? Ce spui.? Haaa! Sărumâna, ești o scumpă! Mulțumesc! Yuppyy!!
Jurnala mea, mă simt bine cu tine. Acum sunt în largul meu. Te pup! Mai am un singur dor. Să mâncam madeleine la tine în dormitor. Daaaa.
Toate fetițele mâinile sus pentru Jurnala Mea!!!! Uiiuiuiuuiiiiiiii sunt happy!
WTF?!
Update: in comentarrii aflati numele Jurnalei Mele. :)
Băi deci azi sunt happy. Și dacă nu mă înșel ăsta e blog. Adică jurnal parcă înseamnă, nu? Da, e jurnalul lui Bogdan Popa.
So, dragă jurnal, să îți spun. Azi mi-am luat Madeleine. Și guess what? Am găsit laptele de alaltăieri. Da, era tot acolo, sub pat. Nu, nu s-a acrit. Da, mă mir și eu. :) Mulțumesc, ești un scump. Sunt atât de happy.
Auzi, știi ce? M-am gândit. Ce-ar fi să fi femeie? Uite: cum ar suna, Jurnala Mea? ? Ce spui.? Haaa! Sărumâna, ești o scumpă! Mulțumesc! Yuppyy!!
Jurnala mea, mă simt bine cu tine. Acum sunt în largul meu. Te pup! Mai am un singur dor. Să mâncam madeleine la tine în dormitor. Daaaa.
Toate fetițele mâinile sus pentru Jurnala Mea!!!! Uiiuiuiuuiiiiiiii sunt happy!
WTF?!
Update: in comentarrii aflati numele Jurnalei Mele. :)
Wake me up inside
Să fiu sus și fantomatic într-un colț al camerei tale. Să te privesc cum îți smulgi șuvițele cu pumnii. Cum iți dai părul peste cap. Cum te chinui, te ghemuiești în patul gol. Cum strângi din tample și nu înțelegi de ce dorești atât de mult. Înebunești de durere și îți chinui mintea nestatornică. Îți simți inima în valuri de căldură și tremuri. Strângi palmele tremurânde între genunchi și îți strivești degetele ce urlă să-mi atingă buzele. Te înconvoi, te încordezi și simți că nu e de ajuns. Se rupe ceva în tine și vrei să te rupi - să uiți.
Te destinzi brusc și rămâi întinsă cu privirea pierdută în tavan. Este de-ajuns. Aștepti cuminte liniștea pieptului. Ai obosit. E prea mult. Lași capul și privirea să cadă într-o parte.
Ai nevoie să-ti dovedești existența și sprijini brațul pe frunte. Cu cealaltă mână strângi ușor perna de satin alb, agățându-te de realitate.
Dar gandul nu-ți ascultă pulsul obosit și nici perna și nici brațul. Nimic nu te ține, nimic nu te ajută. Nu poți controla nimic. Innebunesti. Ești din ce în ce mai ușoară. Nu mai simți nimic. Plutești îmbătată de dor și dorință. Corpul-ți rămâne inert în lipsa mângâierilor.Te-am trezit înăuntru. Te arunci în gol și nu mai ești puternică. Nu vrei să cazi în picioare așa cum faci de fiecare dată. Vrei să pici în haul unde te voi prinde sau te voi ridica rănită.
Te destinzi brusc și rămâi întinsă cu privirea pierdută în tavan. Este de-ajuns. Aștepti cuminte liniștea pieptului. Ai obosit. E prea mult. Lași capul și privirea să cadă într-o parte.
Ai nevoie să-ti dovedești existența și sprijini brațul pe frunte. Cu cealaltă mână strângi ușor perna de satin alb, agățându-te de realitate.
Dar gandul nu-ți ascultă pulsul obosit și nici perna și nici brațul. Nimic nu te ține, nimic nu te ajută. Nu poți controla nimic. Innebunesti. Ești din ce în ce mai ușoară. Nu mai simți nimic. Plutești îmbătată de dor și dorință. Corpul-ți rămâne inert în lipsa mângâierilor.Te-am trezit înăuntru. Te arunci în gol și nu mai ești puternică. Nu vrei să cazi în picioare așa cum faci de fiecare dată. Vrei să pici în haul unde te voi prinde sau te voi ridica rănită.
Fut, ca nu ma doare
Da, mi-e clar. Mi-e foarte clar de ce când mi-atragi privirile femeie, primul lucru la care mă gândesc e să ti-o trag. Așa misto.
Mă uit tâmpit la cur și țâțe, copase și șuvite, gesturi, buze, gât și umeri. Și ochii nu ți-i văd. Degeaba te uiți la mine încercând din răsputeri să-mi arați că sunt un porc bolnav și te privesc ca un obiect. Pentru că nu mă mai uit în ochii tăi. Pentru că îmi placi așa. Obiect. Un obiect de satisfacut plăceri fierbinți. Ești o jucarie erotică. Atât. Și e perfect. Și te fut. Accept ideea că doar când mă lași. Oricum te fut. Și v-aș fute pe toate. Așa e cel mai bine și perfect, pentru că vezi tu? când tânjesc după tine, obiect, nu mă doare. Când te fut, obiect ce ești, nu mă doare. Când termin, nu mă doare nici atât, obiectule. Dimpotriva, îmi ești atât de indiferent, mă lași atât de rece.
Uite așa îmi vărs eu lacrimile. Și gata. S-au terminat. A rămas doar sperma. O vrei? Ți-o dau toată. Te fut femeie, că nu mă doare. Ba chiar ne place.
Mă uit tâmpit la cur și țâțe, copase și șuvite, gesturi, buze, gât și umeri. Și ochii nu ți-i văd. Degeaba te uiți la mine încercând din răsputeri să-mi arați că sunt un porc bolnav și te privesc ca un obiect. Pentru că nu mă mai uit în ochii tăi. Pentru că îmi placi așa. Obiect. Un obiect de satisfacut plăceri fierbinți. Ești o jucarie erotică. Atât. Și e perfect. Și te fut. Accept ideea că doar când mă lași. Oricum te fut. Și v-aș fute pe toate. Așa e cel mai bine și perfect, pentru că vezi tu? când tânjesc după tine, obiect, nu mă doare. Când te fut, obiect ce ești, nu mă doare. Când termin, nu mă doare nici atât, obiectule. Dimpotriva, îmi ești atât de indiferent, mă lași atât de rece.
Uite așa îmi vărs eu lacrimile. Și gata. S-au terminat. A rămas doar sperma. O vrei? Ți-o dau toată. Te fut femeie, că nu mă doare. Ba chiar ne place.
Iubirea nu isi da cu parerea
Este foarte interesant cum te surprind oamenii cel puțin la suprafață. Dacă stau să mă gândesc, majoritatea părerilor celor din jur reprezintă o mare nulitate. Sunt atât de amestecate și diferite că n-au pic de valoare.
Azi mi-a spus cineva că sunt futangiu. Ieri, am fost dat afară din casă că n-am fost în stare să fut. Azi dimineață la semafor o tipă m-a supt din priviri, iar 10 minute mai tarziu, un amic m-a întrebat de ce arăt atât de rău. Vecina de la cinci se ceartă cu vecina de la doi cu privire la educația mea. Profu de mate nu m-a scos din prost iar cea de română mă înălța în slăvi.
Înțelegi ideea? N-au valoare tată. E în funcție de conjunctură, de starea lor, de starea ta, de luna și de stele, de prea multe. Și nu e doar la om valabil. Am verifcat. Unii câini mă mușcă, alții mă ling. Și fără prea multe explicații. Barbați, femei, copii, animale - fix zero. Tot o apă și-un pământ.
And so! De ce ar trebui să țin cont de părerea ta? Sau, de fapt și de drept, de ce naiba îmi fac de prea multe ori probleme despre credeți voi? Despre ce crezi tu. De ce mă chinui să fiu așa cum cred eu că vrei tu? Și de ce am impresia că cred bine? Când de fapt mă înșel de cele mai multe ori așa cum te înșeli și tu.
Și ne chinuim toți ca proștii să fim așa cum credem noi că vor ceilalți să fim. Nu e oare stupid? Și nu e oare paradoxal că indiferent că suntem noi ori că suntem falși, ceilalți ne văd oricum altfel?
Dar nu tocmai de aceea este atât de magnific și superb când iubirea ne facem să ne simțim minunat de înțeleși și înțelegători? Poate de aceea avem nevoie de ea. De acele momente în care ne pierdem. De acele clipe când atingerile șterg orice urmă de falsitate. De acele clipe în care sunt doar eu si tu. Doi parteneri de iubire și sinceritate.
PS: și mintea-mi îngustă era să strice unele lucruri căci era cât pe ce să închei așa: "... acele clipe în care este doar el și doar ea". Ori poate să fie doar ea și ea sau el și el.. Scuze.
Azi mi-a spus cineva că sunt futangiu. Ieri, am fost dat afară din casă că n-am fost în stare să fut. Azi dimineață la semafor o tipă m-a supt din priviri, iar 10 minute mai tarziu, un amic m-a întrebat de ce arăt atât de rău. Vecina de la cinci se ceartă cu vecina de la doi cu privire la educația mea. Profu de mate nu m-a scos din prost iar cea de română mă înălța în slăvi.
Înțelegi ideea? N-au valoare tată. E în funcție de conjunctură, de starea lor, de starea ta, de luna și de stele, de prea multe. Și nu e doar la om valabil. Am verifcat. Unii câini mă mușcă, alții mă ling. Și fără prea multe explicații. Barbați, femei, copii, animale - fix zero. Tot o apă și-un pământ.
And so! De ce ar trebui să țin cont de părerea ta? Sau, de fapt și de drept, de ce naiba îmi fac de prea multe ori probleme despre credeți voi? Despre ce crezi tu. De ce mă chinui să fiu așa cum cred eu că vrei tu? Și de ce am impresia că cred bine? Când de fapt mă înșel de cele mai multe ori așa cum te înșeli și tu.
Și ne chinuim toți ca proștii să fim așa cum credem noi că vor ceilalți să fim. Nu e oare stupid? Și nu e oare paradoxal că indiferent că suntem noi ori că suntem falși, ceilalți ne văd oricum altfel?
Dar nu tocmai de aceea este atât de magnific și superb când iubirea ne facem să ne simțim minunat de înțeleși și înțelegători? Poate de aceea avem nevoie de ea. De acele momente în care ne pierdem. De acele clipe când atingerile șterg orice urmă de falsitate. De acele clipe în care sunt doar eu si tu. Doi parteneri de iubire și sinceritate.
PS: și mintea-mi îngustă era să strice unele lucruri căci era cât pe ce să închei așa: "... acele clipe în care este doar el și doar ea". Ori poate să fie doar ea și ea sau el și el.. Scuze.
Cappuccino
Aseară m-am simțit puțin rău și m-am culcat extrem de devreme. Pe la 9:30 eram deja în pat. M-a trântit așa îmbrăcat pe patură. Nici duș n-am mai făcut. Vreo oră am stat împreună cu răul meu și ochii deschiși.
Mă gândeam cât de tare am fost deunăzi într-o conjunctură în care se cerea să domin, și cât de bine, mișto și pervers am reușit. Nici nu mă așteptam să fie altfel. Aveam sufletul și conștiința împacată, știam clar ce vreau, cine sunt și ce am făcut. Și m-ați făcut să râd, în încercarea voastră de-am intra în grații. Tocmai voi, care m-ați călcat, care n-ați apreciat, care n-ați știut să fiți sinceri, măcar odată. Măcar cu voi. Mă distrau obrajii voștri roșii, grimasele și privirile care nu mă puteau privi. Am jucat teatrul vostru de rahat și-am părăsit scena cu capul sus. Adio! Nu vă mai chinuiți. Vă disprețuiesc.
Dar ați fost mai mulți ca mine. Și mai răi. Și n-am știut să mă feresc și răul a rămas în mine aseara. Și m-am gandit la tine iubito. Mă gândeam cât de dur am fost cu ei dar cat de slab mă simt acum fără tine. Am căutat refugiu și bine în imaginea îmbrățișării noastre. Răul lor l-ai transformat în dulce dor. Am adormit un copil. Tu ma linistesti. Imi faci bine. De acea te vreau, de aceea te doresc, de aceea am nevoie de tine,
E dimineață. Chiar prea devreme. Mă trezesc.
Azi am poftă de un cappucino, iubito! Sunt șifonat și miros ușor a transpirație. A bărbat.
Aprind o țigare și gândesc cum m-ai certa tu că am dormit îmbracat și am șifonat și put. Și cum m-ai trimite tu de urgență sub duș. Cum n-ai putea să mă lași singur acolo. Sorb din aromatul Cappuccino cu scorțisoară și știu că tu ești aroma mea intimă. Într-o zi iți spuneam că nu-mi găsesc cuvintele. Astea erau: ești o aroma intimă. Și mă pierd în visări prinvind spuma care se prelinge pe lingurință. Mă joc ca un copil cu dorințe de barbat.
Zâmbesc amintindu-mi că uneori n-ai chef de sentimentalisme. Și fugim la dus. Privirile îmi fug către voluptatea ta. Catre spuma ce se scurge pe sânii tăi plini, pe pe pântec, pe coapse. Pe sâni, iubito. Pe pântec, iubito. Pe coapse, iubito. Vreau să te prind de mijloc și să te sărut lung pătrunzându-te. Să-ți simt pielea catifelată când trupul tău îmbrăcat în spuma albă lunecă atât de ușor si fin pe langă al meu. Dumnezeule, ești atât de senzuală în clipa asta.
Esti frumoasa, Iubito! Te vreau, te doresc, am nevoie de tine.
Mă gândeam cât de tare am fost deunăzi într-o conjunctură în care se cerea să domin, și cât de bine, mișto și pervers am reușit. Nici nu mă așteptam să fie altfel. Aveam sufletul și conștiința împacată, știam clar ce vreau, cine sunt și ce am făcut. Și m-ați făcut să râd, în încercarea voastră de-am intra în grații. Tocmai voi, care m-ați călcat, care n-ați apreciat, care n-ați știut să fiți sinceri, măcar odată. Măcar cu voi. Mă distrau obrajii voștri roșii, grimasele și privirile care nu mă puteau privi. Am jucat teatrul vostru de rahat și-am părăsit scena cu capul sus. Adio! Nu vă mai chinuiți. Vă disprețuiesc.
Dar ați fost mai mulți ca mine. Și mai răi. Și n-am știut să mă feresc și răul a rămas în mine aseara. Și m-am gandit la tine iubito. Mă gândeam cât de dur am fost cu ei dar cat de slab mă simt acum fără tine. Am căutat refugiu și bine în imaginea îmbrățișării noastre. Răul lor l-ai transformat în dulce dor. Am adormit un copil. Tu ma linistesti. Imi faci bine. De acea te vreau, de aceea te doresc, de aceea am nevoie de tine,
E dimineață. Chiar prea devreme. Mă trezesc.
Azi am poftă de un cappucino, iubito! Sunt șifonat și miros ușor a transpirație. A bărbat.
Aprind o țigare și gândesc cum m-ai certa tu că am dormit îmbracat și am șifonat și put. Și cum m-ai trimite tu de urgență sub duș. Cum n-ai putea să mă lași singur acolo. Sorb din aromatul Cappuccino cu scorțisoară și știu că tu ești aroma mea intimă. Într-o zi iți spuneam că nu-mi găsesc cuvintele. Astea erau: ești o aroma intimă. Și mă pierd în visări prinvind spuma care se prelinge pe lingurință. Mă joc ca un copil cu dorințe de barbat.
Zâmbesc amintindu-mi că uneori n-ai chef de sentimentalisme. Și fugim la dus. Privirile îmi fug către voluptatea ta. Catre spuma ce se scurge pe sânii tăi plini, pe pe pântec, pe coapse. Pe sâni, iubito. Pe pântec, iubito. Pe coapse, iubito. Vreau să te prind de mijloc și să te sărut lung pătrunzându-te. Să-ți simt pielea catifelată când trupul tău îmbrăcat în spuma albă lunecă atât de ușor si fin pe langă al meu. Dumnezeule, ești atât de senzuală în clipa asta.
Esti frumoasa, Iubito! Te vreau, te doresc, am nevoie de tine.
Iubesc femeile
M-am dus la ea pe ritmuri de hip hop. Alergam cu 90 pe straduțe strâmte, volum la maxim și înjuram. Pe toți și de toți sfinții. Playback cu răcnete de ciudă și înjurături și geamuri închise pentru toți cei care. Nervi si ciuda. Geamăt și tremur de genunchi.
I-am futut pe toți in cuvinte, așa, de micime, disperare și dispreț în ritm de bas.
Am futut-o și pe ea. Am futut-o în draci. Fără pic de dragoste. Fără pic de respect. Am refulat într-un tumult de perversități. Am intrat repede, brusc și adânc. Fără cuvinte, fără atingeri gingașe, fără nimic. Am prins-o cu o mână de gât și cu cealaltă i-am astupat gura să nu scoată măcar un scâncet. Să rămână totul acolo. În ea. Să se încordeze toată jos și să-mi simtă fiecare puls când rămân pierdut înauntru, căutând liniștea într-o plăcere sadică. Am plesnit-o. Mi-a spus că mă iubește. Am strâns-o de gât enervat că-i place. Enervat că-mi place. Enervat că ne place raul și bestialitatea din mine. Îi priveam fața vânătă și ochii bulbucați. Îmi zgâria pieptul lăsând răni adânci reci și fierbinți. Simțeam cum se stinge la propriu. Credeam că va muri sufocată de strânsoarea mâinilor dar ea mă respira între picioare. Am expirat tot și a inspirat totul într-o secundă de extaz nebun. A inspirat tot răul adunat în mine în cateva picături fierbinți de plăcere pură. Le-a transformat atât de dezinvolt și frivol în pasiune, fericire și libertate. În geamăt și tremur de genunchi.
Și ne-am întâlnit pentru prima și ultima oară. Doi necunoscuți. Și nici nu mai știu dacă am sărutat-o. Și nici ce culoare au ochii ei. Nici dacă m-a înțeles sau doar s-a îmbatat de plăcere fără să-i pese de mine. Știu doar că m-a eliberat. Știu doar că am iubit-o. Am iubit-o?
Da, nu stiu, am iubit-o.
Iubesc femeile. Și nu pentru că "au sâni rotunzi, sau trup delicat. Nici că poartă chiloți cu floricele, sau conduc prudent în trafic, nu-ți pun măna pe fund decât în filme, nu se masturbează sau beau procării ca Martini Orange...." cum simpatic spune dl. Mircea Cărtărescu.
Nu!
Iubesc femeile pentru că nu sunt ideale ci firești.
Pentru că dacă suntem răi scot tot ce-i mai bun din noi. Pentru că dacă suntem urâți ne fac sa ne simțim frumoși. Pentru că dacă suntem disperați ne redau încrederea. Pentru că dacă suntem lipsiți de putere, se supun și ne fac să ne simțitm puternici. Pentru că de fiecare dată când le uitam, ne amintesc că avem nevoie de ele. Pentru că știu că le iubim atunci când noi nu știm. Pentru că ne lasă să le iubim doar cu trupul sau doar cu sufletul. Pentru că adoră sa le iubim trup și suflet și ne iubesc când o facem.
Iubesc femeile pentru că sunt egoist. Iubesc femeile pentru că sunt barbat. Iubesc femeile pentru că sunt femei.
I-am futut pe toți in cuvinte, așa, de micime, disperare și dispreț în ritm de bas.
Am futut-o și pe ea. Am futut-o în draci. Fără pic de dragoste. Fără pic de respect. Am refulat într-un tumult de perversități. Am intrat repede, brusc și adânc. Fără cuvinte, fără atingeri gingașe, fără nimic. Am prins-o cu o mână de gât și cu cealaltă i-am astupat gura să nu scoată măcar un scâncet. Să rămână totul acolo. În ea. Să se încordeze toată jos și să-mi simtă fiecare puls când rămân pierdut înauntru, căutând liniștea într-o plăcere sadică. Am plesnit-o. Mi-a spus că mă iubește. Am strâns-o de gât enervat că-i place. Enervat că-mi place. Enervat că ne place raul și bestialitatea din mine. Îi priveam fața vânătă și ochii bulbucați. Îmi zgâria pieptul lăsând răni adânci reci și fierbinți. Simțeam cum se stinge la propriu. Credeam că va muri sufocată de strânsoarea mâinilor dar ea mă respira între picioare. Am expirat tot și a inspirat totul într-o secundă de extaz nebun. A inspirat tot răul adunat în mine în cateva picături fierbinți de plăcere pură. Le-a transformat atât de dezinvolt și frivol în pasiune, fericire și libertate. În geamăt și tremur de genunchi.
Și ne-am întâlnit pentru prima și ultima oară. Doi necunoscuți. Și nici nu mai știu dacă am sărutat-o. Și nici ce culoare au ochii ei. Nici dacă m-a înțeles sau doar s-a îmbatat de plăcere fără să-i pese de mine. Știu doar că m-a eliberat. Știu doar că am iubit-o. Am iubit-o?
Da, nu stiu, am iubit-o.
Iubesc femeile. Și nu pentru că "au sâni rotunzi, sau trup delicat. Nici că poartă chiloți cu floricele, sau conduc prudent în trafic, nu-ți pun măna pe fund decât în filme, nu se masturbează sau beau procării ca Martini Orange...." cum simpatic spune dl. Mircea Cărtărescu.
Nu!
Iubesc femeile pentru că nu sunt ideale ci firești.
Pentru că dacă suntem răi scot tot ce-i mai bun din noi. Pentru că dacă suntem urâți ne fac sa ne simțim frumoși. Pentru că dacă suntem disperați ne redau încrederea. Pentru că dacă suntem lipsiți de putere, se supun și ne fac să ne simțitm puternici. Pentru că de fiecare dată când le uitam, ne amintesc că avem nevoie de ele. Pentru că știu că le iubim atunci când noi nu știm. Pentru că ne lasă să le iubim doar cu trupul sau doar cu sufletul. Pentru că adoră sa le iubim trup și suflet și ne iubesc când o facem.
Iubesc femeile pentru că sunt egoist. Iubesc femeile pentru că sunt barbat. Iubesc femeile pentru că sunt femei.
Cand iti desfaci picioarele
Când îți desfaci picioarele mă lași să-ți invadez viața cu placere și nu îți pasă că voi schimba iremediabil cel puțin un ungher ascuns. Ți-e teamă de momentul în care voi pleca, dar știi că voi fi inlocuit de dulcele dor. Și-ți place să intru și să ies, și iar să intru, și iar să ies, încet, să simți fiecare clipă de plăcere și fiecare clipă de dor. Și vrei mai mult, nu doar o clipă de plăcere și una de dor. Vrei ca ambele să să fie una în aceeași secundă de extaz nebun, vrei ca ambii să fim unul, și te împingi în mine cu control incontrolabil, și mă vrei cu totul și adori să te vreau. Și ești sinceră, și ești geamăt de dulce durere de plăcere, de iubire și de dor. Ești suflet. Ești toată!
Cănd iți desfaci picioarele, iți deschizi sufletul. Acum înțeleg de ce, suflet gingaș, imi spui uneori că ți-e teamă să nu te rănesc.
Cănd iți desfaci picioarele, iți deschizi sufletul. Acum înțeleg de ce, suflet gingaș, imi spui uneori că ți-e teamă să nu te rănesc.
Cafea cu lacrimi de ploaie
E dimineață, e înnorat și la radio se anunță ploi. Ies pe terasă. Sunt doar eu și ceașca de cafea. Sunt doar eu și ceașca și viața și ploaia măruntă care mângâie frunzele plecate sub atingerile ei dulci. Sunt stropi mărunți și fini ca cei ce rămân după spargerea balonului de săpun și se descompun în culori și amintiri și crâmpeie de viață.
Iubesc ploaia. O iubesc și aș vrea să o prind, să o ating așa cum numai ea m-a învățat. Vreau să-i simt gustul atât de plin cu dragoste. Imping cana spre ea și privesc cum își lasă picaturile să o umple numai pentru mine. A lasat una chiar pe marginea cestii... Mă înfioară gândul atingerii ei. Îmi apropii ușor buzele, abia o ating și-o las să-mi intre în fiecare nervură ca un sărut umed, pierzându-se pe veci acolo unde va ramane pentru totdeauna.
Și sărutul este dulce, iar cafeaua amăruie și sunt un amalgam de trăiri, sentimente și dorințe. Sunt iubire și tristete. Sunt prezent și trecut și viitor. Sunt eu și este ea. Picătura de ploaie
Și valuri de emoții mă cuprind, iar ochii duc dorul lacrimilor secate de dureri insuportabile. Duc instinctiv cana la gură în speranța că acest mic gest îmi va alunga tristețea ce mă tulbură. Buzele îmi tremură incontrolabil. Incleștez tâmplele, ochii îmi fug într-un colt, aerul țâsnește sacadat, încerc să înghit nodul ce doare. Și-mi vine să urlu, să tip să zbier. Nu, n-am sa plăng. N-am să plang! Mă auzi?? Doamne, cât vă urăsc. Pe voi. Toti!
Picături aduse de o adiere cad și-mi alunecă pe obraji. Coboară încet lăsând dâre de mângâiere tristă și se pierd în ceașca verde cu cafea. Sorb ultimul strop de amar, îl înghit și îl încui la loc în mine, caci in zadar aș urla, zbiera, țipa, căci nimeni, nimeni nu mă aude.
Și-mi șoptesc în gând că te iubesc și aș vrea o zi cu tine. Doar o zi și un sărut între o lacrimă de ploaie și buzele ce-mi ard de dorința desfătării. Doar un sarut ce atât de dulce îmi va lua durerea. Doar o zi să ne iubim cu dragoste fără să ne îndrăgostim. Și să fug apoi ca un actor spre un alt decor în care iar să mă frământ de dor.
Iubesc ploaia. O iubesc și aș vrea să o prind, să o ating așa cum numai ea m-a învățat. Vreau să-i simt gustul atât de plin cu dragoste. Imping cana spre ea și privesc cum își lasă picaturile să o umple numai pentru mine. A lasat una chiar pe marginea cestii... Mă înfioară gândul atingerii ei. Îmi apropii ușor buzele, abia o ating și-o las să-mi intre în fiecare nervură ca un sărut umed, pierzându-se pe veci acolo unde va ramane pentru totdeauna.
Și sărutul este dulce, iar cafeaua amăruie și sunt un amalgam de trăiri, sentimente și dorințe. Sunt iubire și tristete. Sunt prezent și trecut și viitor. Sunt eu și este ea. Picătura de ploaie
Și valuri de emoții mă cuprind, iar ochii duc dorul lacrimilor secate de dureri insuportabile. Duc instinctiv cana la gură în speranța că acest mic gest îmi va alunga tristețea ce mă tulbură. Buzele îmi tremură incontrolabil. Incleștez tâmplele, ochii îmi fug într-un colt, aerul țâsnește sacadat, încerc să înghit nodul ce doare. Și-mi vine să urlu, să tip să zbier. Nu, n-am sa plăng. N-am să plang! Mă auzi?? Doamne, cât vă urăsc. Pe voi. Toti!
Picături aduse de o adiere cad și-mi alunecă pe obraji. Coboară încet lăsând dâre de mângâiere tristă și se pierd în ceașca verde cu cafea. Sorb ultimul strop de amar, îl înghit și îl încui la loc în mine, caci in zadar aș urla, zbiera, țipa, căci nimeni, nimeni nu mă aude.
Și-mi șoptesc în gând că te iubesc și aș vrea o zi cu tine. Doar o zi și un sărut între o lacrimă de ploaie și buzele ce-mi ard de dorința desfătării. Doar un sarut ce atât de dulce îmi va lua durerea. Doar o zi să ne iubim cu dragoste fără să ne îndrăgostim. Și să fug apoi ca un actor spre un alt decor în care iar să mă frământ de dor.
Sex anal, fac doar cu ochii deschisi. Clar!
Prima dată când am avut acces la curulețul unei tipe, m-am jucat timid cu degețelele. Mi-am înfipt ușor unul și am așteptat reacția adversă. Nimic! Nu mustrare, nu atenționare, nu palmă pe nv cum o mai pățisem în experiențele anterioare.
So, am prins curaj și am continuat cu două, trei, chiar patru degețele. Eram absorbit cu totul. Era fantastic. Îmi curgeau balele la propriu și-mi venea să o sărut în locul interzis. Am început cu obrăjorii roz și rotofei, și fără să știu ce se petrece cu mine am ajuns acolo, unde buzele-mi nu mai ajunseseră niciodată. N-a durat mult până la un french kiss veritabil. Nu știu dacă și la ce mă așteptam în acele momente de extaz, dar sigur nu la ceva dulce. La propriu. Pula mea, curul de femeie este dulce. Cine nu mă crede, să încerce. La fel de dulce a fost și geamatul ei care m-a dezbrăcat de orice urmă de rațiune, lăsându-mă doar în pielea mea de animal nocturn. Ambele capete (cel cu doi ochi și cel cu două ouă) au fost de acord că it`s a must, așa că am intrat all in. Încet dar sigur.
Și o prind de mijloc, și e fierbinte, și fesele sunt sexy rău, și pletele-i brunete răsfirate pe spate îmi excită neuronii la maxim, și gemetele sunt amețitoare, poruncitoare, sfidătoare, și e misto, și e bine, și e adrenalină, și e și serotonină și mă pierd și mai mult, și mai adânc, închid ochii și... :
Huston, we`ve got a problem.
Aoleu, cum așa? Raportați!
Sir, ours feeling sensors doesn`t recognize the new texture. The blood pressure is dropping fast. Please be adivzed! We`re going to a total fiasco. Go back on visual now!
Ok! okkk!! Deschid ochii, și e iar minunat, și schimbăm poziția și continuam și... nu e treaba voastră restul.
Și (dacă tot e cu și) am trenul într-o juma de oră. Și kiss & hug. Și iar kiss, și iar hug și.. "Bogan, ești singurul căruia i-am dat voie acolo" și cornițe, și pipota mare, și iar kiss & hug, și fuga la gară.
Fumez șmecher și rememorez plin de mine pe coridoarul vagonului. Adica tată, sunt tare, sunt bun, sunt valabil, fomeile mă iubește. Pula mea, sunt eu: Bogdan Popa. Aplauze!
Prin ușa întredeschisă a unui compartiment aud frânturi de discuție:
Fată, iți zic eu, e mișto. Încearcă și tu prima dată cu Andrei... tot ziceai că o are mică.
Poftimm?! What the fuck? Adică... Numai, gata, închei. Oftică. Multă.
Where is the fuking happy end?!
So, am prins curaj și am continuat cu două, trei, chiar patru degețele. Eram absorbit cu totul. Era fantastic. Îmi curgeau balele la propriu și-mi venea să o sărut în locul interzis. Am început cu obrăjorii roz și rotofei, și fără să știu ce se petrece cu mine am ajuns acolo, unde buzele-mi nu mai ajunseseră niciodată. N-a durat mult până la un french kiss veritabil. Nu știu dacă și la ce mă așteptam în acele momente de extaz, dar sigur nu la ceva dulce. La propriu. Pula mea, curul de femeie este dulce. Cine nu mă crede, să încerce. La fel de dulce a fost și geamatul ei care m-a dezbrăcat de orice urmă de rațiune, lăsându-mă doar în pielea mea de animal nocturn. Ambele capete (cel cu doi ochi și cel cu două ouă) au fost de acord că it`s a must, așa că am intrat all in. Încet dar sigur.
Și o prind de mijloc, și e fierbinte, și fesele sunt sexy rău, și pletele-i brunete răsfirate pe spate îmi excită neuronii la maxim, și gemetele sunt amețitoare, poruncitoare, sfidătoare, și e misto, și e bine, și e adrenalină, și e și serotonină și mă pierd și mai mult, și mai adânc, închid ochii și... :
Huston, we`ve got a problem.
Aoleu, cum așa? Raportați!
Sir, ours feeling sensors doesn`t recognize the new texture. The blood pressure is dropping fast. Please be adivzed! We`re going to a total fiasco. Go back on visual now!
Ok! okkk!! Deschid ochii, și e iar minunat, și schimbăm poziția și continuam și... nu e treaba voastră restul.
Și (dacă tot e cu și) am trenul într-o juma de oră. Și kiss & hug. Și iar kiss, și iar hug și.. "Bogan, ești singurul căruia i-am dat voie acolo" și cornițe, și pipota mare, și iar kiss & hug, și fuga la gară.
Fumez șmecher și rememorez plin de mine pe coridoarul vagonului. Adica tată, sunt tare, sunt bun, sunt valabil, fomeile mă iubește. Pula mea, sunt eu: Bogdan Popa. Aplauze!
Prin ușa întredeschisă a unui compartiment aud frânturi de discuție:
Fată, iți zic eu, e mișto. Încearcă și tu prima dată cu Andrei... tot ziceai că o are mică.
Poftimm?! What the fuck? Adică... Numai, gata, închei. Oftică. Multă.
Where is the fuking happy end?!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)