Iubirea nu isi da cu parerea

Este foarte interesant cum te surprind oamenii cel puțin la suprafață. Dacă stau să mă gândesc, majoritatea părerilor celor din jur reprezintă o mare nulitate. Sunt atât de amestecate și diferite că n-au pic de valoare.

Azi mi-a spus cineva că sunt futangiu. Ieri, am fost dat afară din casă că n-am fost în stare să fut. Azi dimineață la semafor o tipă m-a supt din priviri, iar 10 minute mai tarziu, un amic m-a întrebat de ce arăt atât de rău. Vecina de la cinci se ceartă cu vecina de la doi cu privire la educația mea. Profu de mate nu m-a scos din prost iar cea de română mă înălța în slăvi.

Înțelegi ideea? N-au valoare tată. E în funcție de conjunctură, de starea lor, de starea ta, de luna și de stele, de prea multe. Și nu e doar la om valabil. Am verifcat. Unii câini mă mușcă, alții mă ling. Și fără prea multe explicații. Barbați, femei, copii, animale - fix zero. Tot o apă și-un pământ.

And so! De ce ar trebui să țin cont de părerea ta? Sau, de fapt și de drept, de ce naiba îmi fac de prea multe ori probleme despre credeți voi? Despre ce crezi tu. De ce mă chinui să fiu așa cum cred eu că vrei tu? Și de ce am impresia că cred bine? Când de fapt mă înșel de cele mai multe ori așa cum te înșeli și tu.

Și ne chinuim toți ca proștii să fim așa cum credem noi că vor ceilalți să fim. Nu e oare stupid? Și nu e oare paradoxal că indiferent că suntem noi ori că suntem falși, ceilalți ne văd oricum altfel?

Dar nu tocmai de aceea este atât de magnific și superb când iubirea ne facem să ne simțim minunat de înțeleși și înțelegători? Poate de aceea avem nevoie de ea. De acele momente în care ne pierdem. De acele clipe când atingerile șterg orice urmă de falsitate. De acele clipe în care sunt doar eu si tu. Doi parteneri de iubire și sinceritate.


PS: și mintea-mi îngustă era să strice unele lucruri căci era cât pe ce să închei așa: "... acele clipe în care este doar el și doar ea". Ori poate să fie doar ea și ea sau el și el.. Scuze.