Este foarte interesant cum te surprind oamenii cel puțin la suprafață. Dacă stau să mă gândesc, majoritatea părerilor celor din jur reprezintă o mare nulitate. Sunt atât de amestecate și diferite că n-au pic de valoare.
Azi mi-a spus cineva că sunt futangiu. Ieri, am fost dat afară din casă că n-am fost în stare să fut. Azi dimineață la semafor o tipă m-a supt din priviri, iar 10 minute mai tarziu, un amic m-a întrebat de ce arăt atât de rău. Vecina de la cinci se ceartă cu vecina de la doi cu privire la educația mea. Profu de mate nu m-a scos din prost iar cea de română mă înălța în slăvi.
Înțelegi ideea? N-au valoare tată. E în funcție de conjunctură, de starea lor, de starea ta, de luna și de stele, de prea multe. Și nu e doar la om valabil. Am verifcat. Unii câini mă mușcă, alții mă ling. Și fără prea multe explicații. Barbați, femei, copii, animale - fix zero. Tot o apă și-un pământ.
And so! De ce ar trebui să țin cont de părerea ta? Sau, de fapt și de drept, de ce naiba îmi fac de prea multe ori probleme despre credeți voi? Despre ce crezi tu. De ce mă chinui să fiu așa cum cred eu că vrei tu? Și de ce am impresia că cred bine? Când de fapt mă înșel de cele mai multe ori așa cum te înșeli și tu.
Și ne chinuim toți ca proștii să fim așa cum credem noi că vor ceilalți să fim. Nu e oare stupid? Și nu e oare paradoxal că indiferent că suntem noi ori că suntem falși, ceilalți ne văd oricum altfel?
Dar nu tocmai de aceea este atât de magnific și superb când iubirea ne facem să ne simțim minunat de înțeleși și înțelegători? Poate de aceea avem nevoie de ea. De acele momente în care ne pierdem. De acele clipe când atingerile șterg orice urmă de falsitate. De acele clipe în care sunt doar eu si tu. Doi parteneri de iubire și sinceritate.
PS: și mintea-mi îngustă era să strice unele lucruri căci era cât pe ce să închei așa: "... acele clipe în care este doar el și doar ea". Ori poate să fie doar ea și ea sau el și el.. Scuze.
Cappuccino
Aseară m-am simțit puțin rău și m-am culcat extrem de devreme. Pe la 9:30 eram deja în pat. M-a trântit așa îmbrăcat pe patură. Nici duș n-am mai făcut. Vreo oră am stat împreună cu răul meu și ochii deschiși.
Mă gândeam cât de tare am fost deunăzi într-o conjunctură în care se cerea să domin, și cât de bine, mișto și pervers am reușit. Nici nu mă așteptam să fie altfel. Aveam sufletul și conștiința împacată, știam clar ce vreau, cine sunt și ce am făcut. Și m-ați făcut să râd, în încercarea voastră de-am intra în grații. Tocmai voi, care m-ați călcat, care n-ați apreciat, care n-ați știut să fiți sinceri, măcar odată. Măcar cu voi. Mă distrau obrajii voștri roșii, grimasele și privirile care nu mă puteau privi. Am jucat teatrul vostru de rahat și-am părăsit scena cu capul sus. Adio! Nu vă mai chinuiți. Vă disprețuiesc.
Dar ați fost mai mulți ca mine. Și mai răi. Și n-am știut să mă feresc și răul a rămas în mine aseara. Și m-am gandit la tine iubito. Mă gândeam cât de dur am fost cu ei dar cat de slab mă simt acum fără tine. Am căutat refugiu și bine în imaginea îmbrățișării noastre. Răul lor l-ai transformat în dulce dor. Am adormit un copil. Tu ma linistesti. Imi faci bine. De acea te vreau, de aceea te doresc, de aceea am nevoie de tine,
E dimineață. Chiar prea devreme. Mă trezesc.
Azi am poftă de un cappucino, iubito! Sunt șifonat și miros ușor a transpirație. A bărbat.
Aprind o țigare și gândesc cum m-ai certa tu că am dormit îmbracat și am șifonat și put. Și cum m-ai trimite tu de urgență sub duș. Cum n-ai putea să mă lași singur acolo. Sorb din aromatul Cappuccino cu scorțisoară și știu că tu ești aroma mea intimă. Într-o zi iți spuneam că nu-mi găsesc cuvintele. Astea erau: ești o aroma intimă. Și mă pierd în visări prinvind spuma care se prelinge pe lingurință. Mă joc ca un copil cu dorințe de barbat.
Zâmbesc amintindu-mi că uneori n-ai chef de sentimentalisme. Și fugim la dus. Privirile îmi fug către voluptatea ta. Catre spuma ce se scurge pe sânii tăi plini, pe pe pântec, pe coapse. Pe sâni, iubito. Pe pântec, iubito. Pe coapse, iubito. Vreau să te prind de mijloc și să te sărut lung pătrunzându-te. Să-ți simt pielea catifelată când trupul tău îmbrăcat în spuma albă lunecă atât de ușor si fin pe langă al meu. Dumnezeule, ești atât de senzuală în clipa asta.
Esti frumoasa, Iubito! Te vreau, te doresc, am nevoie de tine.
Mă gândeam cât de tare am fost deunăzi într-o conjunctură în care se cerea să domin, și cât de bine, mișto și pervers am reușit. Nici nu mă așteptam să fie altfel. Aveam sufletul și conștiința împacată, știam clar ce vreau, cine sunt și ce am făcut. Și m-ați făcut să râd, în încercarea voastră de-am intra în grații. Tocmai voi, care m-ați călcat, care n-ați apreciat, care n-ați știut să fiți sinceri, măcar odată. Măcar cu voi. Mă distrau obrajii voștri roșii, grimasele și privirile care nu mă puteau privi. Am jucat teatrul vostru de rahat și-am părăsit scena cu capul sus. Adio! Nu vă mai chinuiți. Vă disprețuiesc.
Dar ați fost mai mulți ca mine. Și mai răi. Și n-am știut să mă feresc și răul a rămas în mine aseara. Și m-am gandit la tine iubito. Mă gândeam cât de dur am fost cu ei dar cat de slab mă simt acum fără tine. Am căutat refugiu și bine în imaginea îmbrățișării noastre. Răul lor l-ai transformat în dulce dor. Am adormit un copil. Tu ma linistesti. Imi faci bine. De acea te vreau, de aceea te doresc, de aceea am nevoie de tine,
E dimineață. Chiar prea devreme. Mă trezesc.
Azi am poftă de un cappucino, iubito! Sunt șifonat și miros ușor a transpirație. A bărbat.
Aprind o țigare și gândesc cum m-ai certa tu că am dormit îmbracat și am șifonat și put. Și cum m-ai trimite tu de urgență sub duș. Cum n-ai putea să mă lași singur acolo. Sorb din aromatul Cappuccino cu scorțisoară și știu că tu ești aroma mea intimă. Într-o zi iți spuneam că nu-mi găsesc cuvintele. Astea erau: ești o aroma intimă. Și mă pierd în visări prinvind spuma care se prelinge pe lingurință. Mă joc ca un copil cu dorințe de barbat.
Zâmbesc amintindu-mi că uneori n-ai chef de sentimentalisme. Și fugim la dus. Privirile îmi fug către voluptatea ta. Catre spuma ce se scurge pe sânii tăi plini, pe pe pântec, pe coapse. Pe sâni, iubito. Pe pântec, iubito. Pe coapse, iubito. Vreau să te prind de mijloc și să te sărut lung pătrunzându-te. Să-ți simt pielea catifelată când trupul tău îmbrăcat în spuma albă lunecă atât de ușor si fin pe langă al meu. Dumnezeule, ești atât de senzuală în clipa asta.
Esti frumoasa, Iubito! Te vreau, te doresc, am nevoie de tine.
Iubesc femeile
M-am dus la ea pe ritmuri de hip hop. Alergam cu 90 pe straduțe strâmte, volum la maxim și înjuram. Pe toți și de toți sfinții. Playback cu răcnete de ciudă și înjurături și geamuri închise pentru toți cei care. Nervi si ciuda. Geamăt și tremur de genunchi.
I-am futut pe toți in cuvinte, așa, de micime, disperare și dispreț în ritm de bas.
Am futut-o și pe ea. Am futut-o în draci. Fără pic de dragoste. Fără pic de respect. Am refulat într-un tumult de perversități. Am intrat repede, brusc și adânc. Fără cuvinte, fără atingeri gingașe, fără nimic. Am prins-o cu o mână de gât și cu cealaltă i-am astupat gura să nu scoată măcar un scâncet. Să rămână totul acolo. În ea. Să se încordeze toată jos și să-mi simtă fiecare puls când rămân pierdut înauntru, căutând liniștea într-o plăcere sadică. Am plesnit-o. Mi-a spus că mă iubește. Am strâns-o de gât enervat că-i place. Enervat că-mi place. Enervat că ne place raul și bestialitatea din mine. Îi priveam fața vânătă și ochii bulbucați. Îmi zgâria pieptul lăsând răni adânci reci și fierbinți. Simțeam cum se stinge la propriu. Credeam că va muri sufocată de strânsoarea mâinilor dar ea mă respira între picioare. Am expirat tot și a inspirat totul într-o secundă de extaz nebun. A inspirat tot răul adunat în mine în cateva picături fierbinți de plăcere pură. Le-a transformat atât de dezinvolt și frivol în pasiune, fericire și libertate. În geamăt și tremur de genunchi.
Și ne-am întâlnit pentru prima și ultima oară. Doi necunoscuți. Și nici nu mai știu dacă am sărutat-o. Și nici ce culoare au ochii ei. Nici dacă m-a înțeles sau doar s-a îmbatat de plăcere fără să-i pese de mine. Știu doar că m-a eliberat. Știu doar că am iubit-o. Am iubit-o?
Da, nu stiu, am iubit-o.
Iubesc femeile. Și nu pentru că "au sâni rotunzi, sau trup delicat. Nici că poartă chiloți cu floricele, sau conduc prudent în trafic, nu-ți pun măna pe fund decât în filme, nu se masturbează sau beau procării ca Martini Orange...." cum simpatic spune dl. Mircea Cărtărescu.
Nu!
Iubesc femeile pentru că nu sunt ideale ci firești.
Pentru că dacă suntem răi scot tot ce-i mai bun din noi. Pentru că dacă suntem urâți ne fac sa ne simțim frumoși. Pentru că dacă suntem disperați ne redau încrederea. Pentru că dacă suntem lipsiți de putere, se supun și ne fac să ne simțitm puternici. Pentru că de fiecare dată când le uitam, ne amintesc că avem nevoie de ele. Pentru că știu că le iubim atunci când noi nu știm. Pentru că ne lasă să le iubim doar cu trupul sau doar cu sufletul. Pentru că adoră sa le iubim trup și suflet și ne iubesc când o facem.
Iubesc femeile pentru că sunt egoist. Iubesc femeile pentru că sunt barbat. Iubesc femeile pentru că sunt femei.
I-am futut pe toți in cuvinte, așa, de micime, disperare și dispreț în ritm de bas.
Am futut-o și pe ea. Am futut-o în draci. Fără pic de dragoste. Fără pic de respect. Am refulat într-un tumult de perversități. Am intrat repede, brusc și adânc. Fără cuvinte, fără atingeri gingașe, fără nimic. Am prins-o cu o mână de gât și cu cealaltă i-am astupat gura să nu scoată măcar un scâncet. Să rămână totul acolo. În ea. Să se încordeze toată jos și să-mi simtă fiecare puls când rămân pierdut înauntru, căutând liniștea într-o plăcere sadică. Am plesnit-o. Mi-a spus că mă iubește. Am strâns-o de gât enervat că-i place. Enervat că-mi place. Enervat că ne place raul și bestialitatea din mine. Îi priveam fața vânătă și ochii bulbucați. Îmi zgâria pieptul lăsând răni adânci reci și fierbinți. Simțeam cum se stinge la propriu. Credeam că va muri sufocată de strânsoarea mâinilor dar ea mă respira între picioare. Am expirat tot și a inspirat totul într-o secundă de extaz nebun. A inspirat tot răul adunat în mine în cateva picături fierbinți de plăcere pură. Le-a transformat atât de dezinvolt și frivol în pasiune, fericire și libertate. În geamăt și tremur de genunchi.
Și ne-am întâlnit pentru prima și ultima oară. Doi necunoscuți. Și nici nu mai știu dacă am sărutat-o. Și nici ce culoare au ochii ei. Nici dacă m-a înțeles sau doar s-a îmbatat de plăcere fără să-i pese de mine. Știu doar că m-a eliberat. Știu doar că am iubit-o. Am iubit-o?
Da, nu stiu, am iubit-o.
Iubesc femeile. Și nu pentru că "au sâni rotunzi, sau trup delicat. Nici că poartă chiloți cu floricele, sau conduc prudent în trafic, nu-ți pun măna pe fund decât în filme, nu se masturbează sau beau procării ca Martini Orange...." cum simpatic spune dl. Mircea Cărtărescu.
Nu!
Iubesc femeile pentru că nu sunt ideale ci firești.
Pentru că dacă suntem răi scot tot ce-i mai bun din noi. Pentru că dacă suntem urâți ne fac sa ne simțim frumoși. Pentru că dacă suntem disperați ne redau încrederea. Pentru că dacă suntem lipsiți de putere, se supun și ne fac să ne simțitm puternici. Pentru că de fiecare dată când le uitam, ne amintesc că avem nevoie de ele. Pentru că știu că le iubim atunci când noi nu știm. Pentru că ne lasă să le iubim doar cu trupul sau doar cu sufletul. Pentru că adoră sa le iubim trup și suflet și ne iubesc când o facem.
Iubesc femeile pentru că sunt egoist. Iubesc femeile pentru că sunt barbat. Iubesc femeile pentru că sunt femei.
Cand iti desfaci picioarele
Când îți desfaci picioarele mă lași să-ți invadez viața cu placere și nu îți pasă că voi schimba iremediabil cel puțin un ungher ascuns. Ți-e teamă de momentul în care voi pleca, dar știi că voi fi inlocuit de dulcele dor. Și-ți place să intru și să ies, și iar să intru, și iar să ies, încet, să simți fiecare clipă de plăcere și fiecare clipă de dor. Și vrei mai mult, nu doar o clipă de plăcere și una de dor. Vrei ca ambele să să fie una în aceeași secundă de extaz nebun, vrei ca ambii să fim unul, și te împingi în mine cu control incontrolabil, și mă vrei cu totul și adori să te vreau. Și ești sinceră, și ești geamăt de dulce durere de plăcere, de iubire și de dor. Ești suflet. Ești toată!
Cănd iți desfaci picioarele, iți deschizi sufletul. Acum înțeleg de ce, suflet gingaș, imi spui uneori că ți-e teamă să nu te rănesc.
Cănd iți desfaci picioarele, iți deschizi sufletul. Acum înțeleg de ce, suflet gingaș, imi spui uneori că ți-e teamă să nu te rănesc.
Cafea cu lacrimi de ploaie
E dimineață, e înnorat și la radio se anunță ploi. Ies pe terasă. Sunt doar eu și ceașca de cafea. Sunt doar eu și ceașca și viața și ploaia măruntă care mângâie frunzele plecate sub atingerile ei dulci. Sunt stropi mărunți și fini ca cei ce rămân după spargerea balonului de săpun și se descompun în culori și amintiri și crâmpeie de viață.
Iubesc ploaia. O iubesc și aș vrea să o prind, să o ating așa cum numai ea m-a învățat. Vreau să-i simt gustul atât de plin cu dragoste. Imping cana spre ea și privesc cum își lasă picaturile să o umple numai pentru mine. A lasat una chiar pe marginea cestii... Mă înfioară gândul atingerii ei. Îmi apropii ușor buzele, abia o ating și-o las să-mi intre în fiecare nervură ca un sărut umed, pierzându-se pe veci acolo unde va ramane pentru totdeauna.
Și sărutul este dulce, iar cafeaua amăruie și sunt un amalgam de trăiri, sentimente și dorințe. Sunt iubire și tristete. Sunt prezent și trecut și viitor. Sunt eu și este ea. Picătura de ploaie
Și valuri de emoții mă cuprind, iar ochii duc dorul lacrimilor secate de dureri insuportabile. Duc instinctiv cana la gură în speranța că acest mic gest îmi va alunga tristețea ce mă tulbură. Buzele îmi tremură incontrolabil. Incleștez tâmplele, ochii îmi fug într-un colt, aerul țâsnește sacadat, încerc să înghit nodul ce doare. Și-mi vine să urlu, să tip să zbier. Nu, n-am sa plăng. N-am să plang! Mă auzi?? Doamne, cât vă urăsc. Pe voi. Toti!
Picături aduse de o adiere cad și-mi alunecă pe obraji. Coboară încet lăsând dâre de mângâiere tristă și se pierd în ceașca verde cu cafea. Sorb ultimul strop de amar, îl înghit și îl încui la loc în mine, caci in zadar aș urla, zbiera, țipa, căci nimeni, nimeni nu mă aude.
Și-mi șoptesc în gând că te iubesc și aș vrea o zi cu tine. Doar o zi și un sărut între o lacrimă de ploaie și buzele ce-mi ard de dorința desfătării. Doar un sarut ce atât de dulce îmi va lua durerea. Doar o zi să ne iubim cu dragoste fără să ne îndrăgostim. Și să fug apoi ca un actor spre un alt decor în care iar să mă frământ de dor.
Iubesc ploaia. O iubesc și aș vrea să o prind, să o ating așa cum numai ea m-a învățat. Vreau să-i simt gustul atât de plin cu dragoste. Imping cana spre ea și privesc cum își lasă picaturile să o umple numai pentru mine. A lasat una chiar pe marginea cestii... Mă înfioară gândul atingerii ei. Îmi apropii ușor buzele, abia o ating și-o las să-mi intre în fiecare nervură ca un sărut umed, pierzându-se pe veci acolo unde va ramane pentru totdeauna.
Și sărutul este dulce, iar cafeaua amăruie și sunt un amalgam de trăiri, sentimente și dorințe. Sunt iubire și tristete. Sunt prezent și trecut și viitor. Sunt eu și este ea. Picătura de ploaie
Și valuri de emoții mă cuprind, iar ochii duc dorul lacrimilor secate de dureri insuportabile. Duc instinctiv cana la gură în speranța că acest mic gest îmi va alunga tristețea ce mă tulbură. Buzele îmi tremură incontrolabil. Incleștez tâmplele, ochii îmi fug într-un colt, aerul țâsnește sacadat, încerc să înghit nodul ce doare. Și-mi vine să urlu, să tip să zbier. Nu, n-am sa plăng. N-am să plang! Mă auzi?? Doamne, cât vă urăsc. Pe voi. Toti!
Picături aduse de o adiere cad și-mi alunecă pe obraji. Coboară încet lăsând dâre de mângâiere tristă și se pierd în ceașca verde cu cafea. Sorb ultimul strop de amar, îl înghit și îl încui la loc în mine, caci in zadar aș urla, zbiera, țipa, căci nimeni, nimeni nu mă aude.
Și-mi șoptesc în gând că te iubesc și aș vrea o zi cu tine. Doar o zi și un sărut între o lacrimă de ploaie și buzele ce-mi ard de dorința desfătării. Doar un sarut ce atât de dulce îmi va lua durerea. Doar o zi să ne iubim cu dragoste fără să ne îndrăgostim. Și să fug apoi ca un actor spre un alt decor în care iar să mă frământ de dor.
Sex anal, fac doar cu ochii deschisi. Clar!
Prima dată când am avut acces la curulețul unei tipe, m-am jucat timid cu degețelele. Mi-am înfipt ușor unul și am așteptat reacția adversă. Nimic! Nu mustrare, nu atenționare, nu palmă pe nv cum o mai pățisem în experiențele anterioare.
So, am prins curaj și am continuat cu două, trei, chiar patru degețele. Eram absorbit cu totul. Era fantastic. Îmi curgeau balele la propriu și-mi venea să o sărut în locul interzis. Am început cu obrăjorii roz și rotofei, și fără să știu ce se petrece cu mine am ajuns acolo, unde buzele-mi nu mai ajunseseră niciodată. N-a durat mult până la un french kiss veritabil. Nu știu dacă și la ce mă așteptam în acele momente de extaz, dar sigur nu la ceva dulce. La propriu. Pula mea, curul de femeie este dulce. Cine nu mă crede, să încerce. La fel de dulce a fost și geamatul ei care m-a dezbrăcat de orice urmă de rațiune, lăsându-mă doar în pielea mea de animal nocturn. Ambele capete (cel cu doi ochi și cel cu două ouă) au fost de acord că it`s a must, așa că am intrat all in. Încet dar sigur.
Și o prind de mijloc, și e fierbinte, și fesele sunt sexy rău, și pletele-i brunete răsfirate pe spate îmi excită neuronii la maxim, și gemetele sunt amețitoare, poruncitoare, sfidătoare, și e misto, și e bine, și e adrenalină, și e și serotonină și mă pierd și mai mult, și mai adânc, închid ochii și... :
Huston, we`ve got a problem.
Aoleu, cum așa? Raportați!
Sir, ours feeling sensors doesn`t recognize the new texture. The blood pressure is dropping fast. Please be adivzed! We`re going to a total fiasco. Go back on visual now!
Ok! okkk!! Deschid ochii, și e iar minunat, și schimbăm poziția și continuam și... nu e treaba voastră restul.
Și (dacă tot e cu și) am trenul într-o juma de oră. Și kiss & hug. Și iar kiss, și iar hug și.. "Bogan, ești singurul căruia i-am dat voie acolo" și cornițe, și pipota mare, și iar kiss & hug, și fuga la gară.
Fumez șmecher și rememorez plin de mine pe coridoarul vagonului. Adica tată, sunt tare, sunt bun, sunt valabil, fomeile mă iubește. Pula mea, sunt eu: Bogdan Popa. Aplauze!
Prin ușa întredeschisă a unui compartiment aud frânturi de discuție:
Fată, iți zic eu, e mișto. Încearcă și tu prima dată cu Andrei... tot ziceai că o are mică.
Poftimm?! What the fuck? Adică... Numai, gata, închei. Oftică. Multă.
Where is the fuking happy end?!
So, am prins curaj și am continuat cu două, trei, chiar patru degețele. Eram absorbit cu totul. Era fantastic. Îmi curgeau balele la propriu și-mi venea să o sărut în locul interzis. Am început cu obrăjorii roz și rotofei, și fără să știu ce se petrece cu mine am ajuns acolo, unde buzele-mi nu mai ajunseseră niciodată. N-a durat mult până la un french kiss veritabil. Nu știu dacă și la ce mă așteptam în acele momente de extaz, dar sigur nu la ceva dulce. La propriu. Pula mea, curul de femeie este dulce. Cine nu mă crede, să încerce. La fel de dulce a fost și geamatul ei care m-a dezbrăcat de orice urmă de rațiune, lăsându-mă doar în pielea mea de animal nocturn. Ambele capete (cel cu doi ochi și cel cu două ouă) au fost de acord că it`s a must, așa că am intrat all in. Încet dar sigur.
Și o prind de mijloc, și e fierbinte, și fesele sunt sexy rău, și pletele-i brunete răsfirate pe spate îmi excită neuronii la maxim, și gemetele sunt amețitoare, poruncitoare, sfidătoare, și e misto, și e bine, și e adrenalină, și e și serotonină și mă pierd și mai mult, și mai adânc, închid ochii și... :
Huston, we`ve got a problem.
Aoleu, cum așa? Raportați!
Sir, ours feeling sensors doesn`t recognize the new texture. The blood pressure is dropping fast. Please be adivzed! We`re going to a total fiasco. Go back on visual now!
Ok! okkk!! Deschid ochii, și e iar minunat, și schimbăm poziția și continuam și... nu e treaba voastră restul.
Și (dacă tot e cu și) am trenul într-o juma de oră. Și kiss & hug. Și iar kiss, și iar hug și.. "Bogan, ești singurul căruia i-am dat voie acolo" și cornițe, și pipota mare, și iar kiss & hug, și fuga la gară.
Fumez șmecher și rememorez plin de mine pe coridoarul vagonului. Adica tată, sunt tare, sunt bun, sunt valabil, fomeile mă iubește. Pula mea, sunt eu: Bogdan Popa. Aplauze!
Prin ușa întredeschisă a unui compartiment aud frânturi de discuție:
Fată, iți zic eu, e mișto. Încearcă și tu prima dată cu Andrei... tot ziceai că o are mică.
Poftimm?! What the fuck? Adică... Numai, gata, închei. Oftică. Multă.
Where is the fuking happy end?!
Imi bag
Comentând ieri pe un blog, mi-am dat seama că îmi bag într-una și încă de la primele ore ale dimineții.
Dezvoltam ideea:
Sună ceasul. Îi bag una să tacă. Îmi bag capu-n pernă și mă culc la loc vreo juma de oră. Mă trezesc, bag capu-n dulap, bag cracii-n blugi, bag capul prin gaura tricoului, bag pula că nu curge apa, bag un scuipat în palme și-mi bag mâinile-n păr. Bag pula. Am freză.
Apoi bag un cap pe net, bag sticku-n usb, bag un mp3, îmi bag și-n provider și-mi bag piciorele-n pantofi că-s prăfuiți.
Bag pula-n lift că nu merge, bag ochiu-n cutia poștală, intru în mașină și iar BAG: cheia în contact, sticku-n player, țigara în gură, centura în clips, piciorul în ambreiaj, maneta în treapta întâi, pula în vecinu care m-a blocat, maneta în marșarier, talpa în accelerație.
Bag un ochi în intersecție. Bag blițuri. Bag claxon. Bag muzica mai tare. Bag viteză. Drum bun! Îi bun o pulă! că m-am băgat în toate gropile.
Bag un cap în cafenea, bag un bună dimineața către lume și-mi bag curul într-un fotoliu confortabil. Bag zahar în cafea, bag și lingurița, bag și pula că nu mai au cornulețe.
Bag un ochi în Contacts list, bag un apel, bag că abonatu nu e disponibil. Îmi bag și-n cutia vocală.
Bag un ochi în presă. Îmi bag în președinte și Boc și Guvern și Parlament. Mă uit cum bagă și scot ei impozitul forfetar, îmi bag că mi-am băgat și nu mai am ce să scot. (off topic: Boc, sugi pula)
Bag ultima gură de cafea, bag mâna în buzunarul de pe fese, bag și ghiarele să mă scarpin, bag pula c-am uitat banii acasă.
Bag că m-am plictisit de bagat dejtele în tastatură. The End.
O zi excelentă tuturor!
Dezvoltam ideea:
Sună ceasul. Îi bag una să tacă. Îmi bag capu-n pernă și mă culc la loc vreo juma de oră. Mă trezesc, bag capu-n dulap, bag cracii-n blugi, bag capul prin gaura tricoului, bag pula că nu curge apa, bag un scuipat în palme și-mi bag mâinile-n păr. Bag pula. Am freză.
Apoi bag un cap pe net, bag sticku-n usb, bag un mp3, îmi bag și-n provider și-mi bag piciorele-n pantofi că-s prăfuiți.
Bag pula-n lift că nu merge, bag ochiu-n cutia poștală, intru în mașină și iar BAG: cheia în contact, sticku-n player, țigara în gură, centura în clips, piciorul în ambreiaj, maneta în treapta întâi, pula în vecinu care m-a blocat, maneta în marșarier, talpa în accelerație.
Bag un ochi în intersecție. Bag blițuri. Bag claxon. Bag muzica mai tare. Bag viteză. Drum bun! Îi bun o pulă! că m-am băgat în toate gropile.
Bag un cap în cafenea, bag un bună dimineața către lume și-mi bag curul într-un fotoliu confortabil. Bag zahar în cafea, bag și lingurița, bag și pula că nu mai au cornulețe.
Bag un ochi în Contacts list, bag un apel, bag că abonatu nu e disponibil. Îmi bag și-n cutia vocală.
Bag un ochi în presă. Îmi bag în președinte și Boc și Guvern și Parlament. Mă uit cum bagă și scot ei impozitul forfetar, îmi bag că mi-am băgat și nu mai am ce să scot. (off topic: Boc, sugi pula)
Bag ultima gură de cafea, bag mâna în buzunarul de pe fese, bag și ghiarele să mă scarpin, bag pula c-am uitat banii acasă.
Bag că m-am plictisit de bagat dejtele în tastatură. The End.
O zi excelentă tuturor!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)