Ne jucam?

Pe calorifer este un bol cu petale roșii, catifelate. Mângâie pelicula apei preschimband-o în vapori de parfum suav. Este liniște, este cald, este plăcut. Câteva raze jucăușe se strecoară printre draperiile groase îndemnând la dans fire rebele de praf...

Dezbracă-te.
Slow.. Vreau să mă bucur de fiecare gest, fiecare unduire și formă a trupului tău, de fiecare por de piele, proaspăt dezvelită. Vreau să aud senzualul fiecărui foșnet de material, fiecărui nasture descheiat, fermoar, elastic și dantelă și tot.. Vreau să îmi dedici toată frumusețea ta, așa goală, în picioare, mândră.

Azi, din acest fotoliu al camerei tale, te voi învăța un joc nou. Voi fi rege și vei fi regină peste împărăție de senzații. Regula este simplă. Vei face tot ce îți spun și numai ce iți spun. De vei asculta, vei simții toate atingerile nevisate, iți vei descoperii trupul și-mi vei descoperii mintea bolnavă. De tine.

Vreau să furi pe deget o picatură din bolul cu petale. Încet.. este deajuns să atingi ușor suprafața clară și parfumul va urca spre căldura pielii tale. Acum întoarce-te iar cu fața la mine. Desfă ușor picioarele. Puțin.. foarte puțin, suficient cât tot corpul să poată respira. Privește-mă. Nu în ochi. Tot. Privește-mă ca întreg, ca imagine, ca barbatul din fotoliul tău. Ca barbat care te privește.
Așează-ți  picatură deasupra buzei de sus, la mijloc, și oferă-i libertate. Alunecă ușor spre cea de jos și se mulează pe linia dintre buze în nebunie de senzații. Este doar o picatură... dar tu o simți deja peste tot...ca ploaie de dorințe. Ca sărut plin. Umed.  O simți cum te gâdilă, cum te umple, cum o evapori, cum te furnică, cum te usuci de de dorință...arzi.. Îți ard buzele. O arsură mentolată, rece de prea fierbinte. De prea puținul primit și prea multul dorit. O absorbi în tine, în pori și nervuri.
O simți cum te termină terminându-se în tine.
Nu! Nu-ți desface buzele. Nu le umezii. N-o mușca pe cea de jos... Ce-ai facut!?
Aveai voie doar să simți, să dorești. Atât. Ai încălcat regula jocului.....

                                                                                   ...Game over

Jeg. Scarba. Voma

Nu știu dacă sunt scârbit de ceva mai mult decât oamenii care mănâncă mult, încet și sigur. Dar mult. Cu  plăcere porcească și ochi blajini și tâmpi de vacă. Plescaie și cască gura plină cu mâncarea ce o vezi deja maron printre dinți. Și nu te iartă. Îți caută privirea și te forțează să privești buzele grase și bărbia de bale unsuroase. Îți zâmbesc în plinătatea  buzelor vomitive. Plini și nesătui până la refuz de plăcerea animalului ce fleoșcaie viața în intestine și lichid gastric. Și rămâi siderat și blocat cu ochii ațintiți pe mizeria de mâncare lipită permanent undeva în dreapta buzei de sus. Parcă te simți tu murdar și un refelx necondiționat încearcă să le curețe mizeria, clătindu-le botul cu jet de vomă proprie.

Zgomotul de fălci, masticație îmbibată în clăbuci de salivă albă, leșioasă și tot ce-i mai scărbos la acest rumegător carnivor, mă irită, mă seacă, mă doare ca un deget în gât. Îl simți? Deget în găt. Adânc și deja murdar.  Gust de săpun ieftin, verde cu crăpături maronii, uscat... uitat de nespălați pe policioara unui wc public. Săpun uscat și degete supte cu sunet și poftă de sos uleios.
Au o satisfacție vomitivă de a împrăștia stropi de bale printre jeg de cuvinte grase, proaste.  Buze atât de slinoase. Își sug dinții intelectual și-și umplu găurile cu mai multă poftă. Își acoperă gălbeneala și brânza nespălată cu alte resturi de carne și frunze și resturi. Cu mai mult nesaț stomacal, cu mai multă grăsime și slană pe buza de sus.
Jegul de pe buza de sus! Tu chiar nu îl simți?!  Câtă nesimțire macră..  Căt de propriu poți definii sensul substantivului nesimțire...  Jeg. Scarbă. Vomă
Te doare.. nu înțelegi nimic.. Esti pierdut în fericirea nesimțirii tale de animal nenorocit. Zâmbești în prostia grăsimii tale de la gură, iar în mine înflorește izvor de vomă și ură.

Iar voi! voi! îmi spuneți că sunt vulgar! Unde e ironia?
Sunt vulgar? Sunteți vulgari...
Wake up an look around.
It`s not me.

Dragoste la mișto

Prima întâlnire. Eram atât de nevrotic... am ales un superb buchet de trandafiri pupurii. Am strecurat între ei un post-it "Te iubesc". În caz că-mi pierd glasul. Mi-era teamă să nu-mi spună că folosesc cuvinte mari. Așa că le-am scris în șoaptă. Ce e scris, scris rămâne...

Și jump in my car și așez buchetul cu grijă în dreapta și îi zâmbesc și mă umplu de tot ce înseamnă Ea pentu mine. Stângul îmi tremură ușor pe ambreiaj dar dreptul apasă cu încredere și sufletu-mi accelerează spre împlinirea unei emoții.

Mii de vise și gânduri. Memorii în mii de cuvinte și stări în ferestre deschise de messenger mi se desfășoară  cinematic pe parbriz. O văd. E ea. E tot.
Iau cu grijă buchetul, cobor și mă apropii. Vorbește la telefon. Îi caut privirile și le găsesc undeva în spatele meu, parcă prin mine. Schițez reflex un zâmbet cald.
-Vorbesc cu cineva.
Preț de o clipă simt că deranjez. Clipesc și uit. E doar un gând fugar, o emoție de adolescent îndrăgostit. Îi întind buchetul. Îl ia ca pe un pachet, cu privire rece, ușor ridiculizantă. "Ah, nu.. nu-i nimic. Blegule. Ți-a spus doar că s-ar putea să fie "puțin ciudată" la prima întâlnire." Citește bilețelul și un rictus își face apariția. Eu văd doar înflorirea unui zambet. Termină convorbirea și...:
-Tu mă iei la mișto?
Rămân blocat. "Mișto?" Îmi întorc fruntea ușor într-o parte. Încerc să înțeleg. Nu înțeleg. Clipesc. Încerc să înțeleg. Nu înțeleg. Mă încrunt. Încerc să înțeleg. Nu înțeleg. Caut în mine. Încerc să înțeleg. Nu înțeleg.
-Poftim?
-Păi.   În primul rând ai mâncat o literă. Și în al doilea rând nu îmi plac trandafirii.
-...?!...  .... ....
-Păi da.      Ai scris "Te iubsc". Vezi? uite: "te iubsc"
-.. mișto?
Sunt ușor amețit. Sufletul îmi leșină efectiv. Pieptul mă furnică în picaj. Mă sufocă. Implodează. E unul din recitalurile în oglindă? M-am tâmpit? Mi-e rău? Mă doare? E real? Ce e real? Prezentul sau trecutul? Stai. Nu. E doar mintea mea? A fost doar în mintea mea? WTF? Am fost sub vraja ei sau era doar vraja mea? Mi-e rău. Clipesc. Îi smulg biletul. Citesc: "Te iubesc". Clipesc. Citesc: "Te iubesc". Mă încrunt. Citesc: "Te iubesc".
O privesc și îi fur privirea. Citesc: "Te iubsc"

Prea multe dureri nu mai permit durere. Prea multă neîncredere nu mai acceptă neîncredere. Prea multe greșeli nu mai acceptă greșeli. Mă întorc și plec. Și plec. Și plec. Și plec. Fug de mine deși nici măcar nu mă simt. Mă pierd nebun pe benzi de circulație, în triluri de claxoane insonore și flașuri orbitoare ce transformă picăturile de ploaie în sute de stele prea strălucitoare. Și ștegătoarele sunt de prisos. Plouă în înterior.
Oh Doamne! Plouă în interior. Și nu e la mișto.

Relatia mea cu femeile


Ce să zic... sunt mulțumit. Văd că mă înțelegeți chiar bine. Mulțumesc pentru desen!

Mă înclin,
Bogdan Popa

Draga Emma

Ah, emm Viața asta atât de complicată... Atât de grea. Sunt dezorientat... Nu știu, nu mai fac față. Nu mai pot, emm!

Azi am stat 15 minute în fața mașinii de spălat. Pula mea, atâtea butoane!  Am găsit manualul, emm. Nu, nu m-a ajutat. Da, așa e, uneori sfaturile nu te ajută. Ei normal, m-am descurcat, am învârtit până la trei. Da, da, stai liniștită am sortat lucrurile, măcar atât știu și eu. :) Ești o dulce. Întâi le-am bagat p-alea albe și deasupra le-am pus pe cele colorate. Cum?! Eh... Mda, sunt prostuț. Oricum, lasă... am uitat să pun detergentul... so, no harm done.

Am scos multă ceară emm. Multă rău. Vreo șapte bețigașe galben-maronii. Am scos carne, emm. Groaznic, m-am speriat puțin... Ei.. nush. Doar știi că nu sunt nespălat. Ultima oară m-am scobit vineri. Da, ai dreptate, sigur de la căști mi se trage. Cum? Ah, da..  am ascultat până mi s-au excitat urechile. Orgasm. Ce scumpă ești! :) Categoric de aici se trage. Da emm, o să am grijă, încerc să nu mai fac. N-am vrut să deranjez vecinii. Off.. emm.. de ce sufăr când încerc să nu deranjez?

Emm, e nasol. N-am platit curentul. Cică mi-l taie.  Daa... emm! :) corect, o să fie mai romantic. Am să scriu pe tine cu pana la lumina lunii și căldura lumânării. Îmi place burtica ta, emm. Imi place să o mângâi.... Of, cum mă faci tu să zâmbesc de fiecare dată, emm.

Emm. Ascultăm puțină muzică? Diseară aș vrea să fii așa... mai femeie ca oricând. Frumoasă, frivolă, nebună, voluptoasă, inteligentă. Emm. Ți-am spus cât mă excită inteligența? Ahh...
Cum? da.. sunt obosit... atât de obosit. Cum mă simți tu de fiecare dată emm.... Tu deasupra? mă termini :)!  Emm... te ador!

Sunt bestie

Sunt bestia. Sunt tot ce-i mai urât și josnic pe această lume. Sunt dorința păganâ, orgoliul și frustrarea. Sunt posesia. Sunt carnalul. Sunt depravarea.
Sunt pedepsit de ceruri - captiv într-un trup mizer, stricat și urât. Mâncat de dorința cruditații tale. Strâmbat sub povara chinului de a te poseda nemernic. Sunt un animal în lanțuri. Bălesc adulmecând mirosul cărnii tale. Sunt atât de scarbos, sunt o fiară, sunt o crimă. Sunt tot ce te-nfioară. Ah, femeie, tu nu știi.. că te văd doar goală, doar carne, doar jocuri de placere macabră. Degeaba te îmbraci cu haine și suflet.

Sunt legat! Oare tu nu vezi, înger? E un semn! Ferește-te! Fugi... Îți voi rupe straiele și sufletul. Te voi tăvăli în balți de plăcere. Te voi chinui și te voi uita tremurandă, rest și hrană pentru alții.

Sunt un prefacut. Îmi joc atât de bine propriul rol de bestie. Grandoarea actului te intrigă, te farmecă și rupi lanțurile, biată ființă. Mă eliberezi inconștientă, furată de sclipirea ochilor negri plini de mister. Dansezi de bucuria binelui ce l-ai făcut. Mă îmbăt cu privirile uitate sub faldurile rochiei. Ești atât de frumoasă îți spun. În dansul tău nebun, te prinzi singură în lanțurile din care m-ai eliberat. Sărut carnea buzelor roz căutând gustul ce-mi va oferii plăcerea. Îți adulmec încet tâmplele, gătul și umerii urmărind ca un lup înfometat mirosul florii umede. Măinile zbârcite îmi tremură frenetic în mângâieri bolnave, înfiorându-ti pieptul care mă împunge într-un ultim gest de aparare. Ești jertfa păcatelor mele și-a iluziilor tale naive. Te pătrund. Tu cauți sufletul cald, eu doar dulcea carne. Ador să simt cum te zbați neputincioasă. Te umplu pervers, avid de dorința primară, până ce sufletul ți-l pierzi în gemete. Gemi iubito, gemi frumoaso! Plângi și tremură și urlă.  M-am ospatat și sunt sătul. Te uit goală. Mai goală ca oricând. Te-am rănit și-i las pe alții să-ți lingă rănile.  Uită-mă! Nimeni nu mă poate ajuta. Sunt bestia...


I am not crazy.

Azi am chef să te dau în leagan și să râdem! Să ne iubim și să ne futem. Da iubito, sunt tâmpit! Știu!
Băi deci azi sunt happy. Și dacă nu mă înșel ăsta e blog. Adică jurnal parcă înseamnă, nu? Da, e jurnalul lui Bogdan Popa.

So, dragă jurnal, să îți spun. Azi mi-am luat Madeleine. Și guess what? Am găsit laptele de alaltăieri. Da, era tot acolo, sub pat. Nu, nu s-a acrit. Da, mă mir și eu. :) Mulțumesc, ești un scump. Sunt atât de happy.
Auzi, știi ce? M-am gândit. Ce-ar fi să fi femeie? Uite: cum ar suna, Jurnala Mea? ? Ce spui.? Haaa! Sărumâna, ești o scumpă! Mulțumesc! Yuppyy!!

Jurnala mea, mă simt bine cu tine. Acum sunt în largul meu. Te pup! Mai am un singur dor. Să mâncam madeleine la tine în dormitor. Daaaa.

Toate fetițele mâinile sus pentru Jurnala Mea!!!! Uiiuiuiuuiiiiiiii sunt happy!

WTF?!


Update: in comentarrii aflati numele Jurnalei Mele. :)

Wake me up inside

Să fiu sus și fantomatic într-un colț al camerei tale. Să te privesc cum îți smulgi șuvițele cu pumnii. Cum iți dai părul peste cap. Cum te chinui, te ghemuiești în patul gol. Cum strângi din tample și nu înțelegi de ce dorești atât de mult. Înebunești de durere și îți chinui mintea nestatornică. Îți simți inima în valuri de căldură și tremuri. Strângi palmele tremurânde între genunchi și îți strivești degetele ce urlă să-mi atingă buzele. Te înconvoi, te încordezi și simți că nu e de ajuns. Se rupe ceva în tine și vrei să te rupi - să uiți.
Te destinzi brusc și rămâi întinsă cu privirea pierdută în tavan. Este de-ajuns. Aștepti cuminte liniștea pieptului. Ai obosit. E prea mult. Lași capul și privirea să cadă într-o parte.
Ai nevoie să-ti dovedești existența și sprijini brațul pe frunte. Cu cealaltă mână strângi ușor perna de satin alb, agățându-te de realitate.
Dar gandul nu-ți ascultă pulsul obosit și nici perna și nici brațul. Nimic nu te ține, nimic nu te ajută. Nu poți controla nimic. Innebunesti. Ești din ce în ce mai ușoară. Nu mai simți nimic. Plutești îmbătată de dor și dorință. Corpul-ți rămâne inert în lipsa mângâierilor.Te-am trezit înăuntru. Te arunci în gol și nu mai ești puternică. Nu vrei să cazi în picioare așa cum faci de fiecare dată. Vrei să pici în haul unde te voi prinde sau te voi ridica rănită.

Fut, ca nu ma doare

Da, mi-e clar. Mi-e foarte clar de ce când mi-atragi privirile femeie, primul lucru la care mă gândesc e să ti-o trag. Așa misto.
Mă uit tâmpit la cur și țâțe, copase și șuvite, gesturi, buze, gât și umeri. Și ochii nu ți-i văd. Degeaba te uiți la mine încercând din răsputeri să-mi arați că sunt un porc bolnav și te privesc ca un obiect. Pentru că nu mă mai uit în ochii tăi. Pentru că îmi placi așa. Obiect. Un obiect de satisfacut plăceri fierbinți. Ești o jucarie erotică. Atât. Și e perfect. Și te fut. Accept ideea că doar când mă lași. Oricum te fut. Și v-aș fute pe toate. Așa e cel mai bine și perfect, pentru că vezi tu? când tânjesc după tine, obiect, nu mă doare. Când te fut, obiect ce ești, nu mă doare. Când  termin, nu mă doare nici atât, obiectule. Dimpotriva, îmi ești atât de indiferent, mă lași atât de rece.

Uite așa îmi vărs eu lacrimile. Și gata. S-au terminat. A rămas doar sperma. O vrei? Ți-o dau toată. Te fut femeie, că nu mă doare. Ba chiar ne place.